Nepătatul

Șapartoc, un sat minuscul din nordul Colinelor Transilvaniei, ar putea fi cel mai nepoluat petec de pământ lucrat de mâna omului din Europa


Dacă scoatem din calcul rezervațiile naturale și spațiile cvasi-nelocuite din zonele muntoase sau extrem nordice ale Europei, satele transilvănene sunt printre cele mai puțin alterate peisaje ale Bătrânului Continent. Un sat dintre toate de aici ar putea să fie cel mai neatins poluare.

Este vorba despre Șapartoc. O așezare pierdută, aproape în sens literal, printre dealuri. Niciun drum practicabil nu leagă localitatea de restul lumii. Cu căruța, mașina 4×4, pe bicicletă sau la pas, se poate ajunge la Șapartoc dinspre Sighișoara sau dinspre comuna Albești, de care depinde administrativ. Câteva aspecte naturale, care țin de izolare, și alte câteva, umane, care țin de înapoiere, i-au făcut pe experții Fundației Adept să avanseze ipoteza că Șapartocul este cel mai nepoluat sat din Europei. Nu s-au făcut măsurători în acest scop, iar structurile naționale nu au nicio idee în acest sens, dar există câteva premise empirice rezonabile, care au dus la această concluzie.

„Ne referim la zona Colinelor Transilvaniei, în primul rând. Este foarte puțin poluată de agricultura intensivă și de activitățile industriale. Apoi, ne referim la Șapartoc, ca la un loc aproape lipsit de factorii care duc la poluare. Nu există transport mecanizat. Nu există agricultură mecanizată, doar un singur tractor. Nu există trafic auto deloc”, spune Ben Mehedin,expert al fundației în domeniul lanțurilor alimentare și întreprinderi agricole.

Mai concret, este vorba despre peisajul agricol din Colinele Transilvaniei. Cu acest nume se referă mai multe ONG-uri internaționale și naționale la zona compact rurală, care se întinde între Sighișoara, la Nord, Agnita, la Sud, Mediaș, la Vest și Rupea la Est.

Colinele Transilvaniei sunt o zonă recomandată pentru drumeţii şi cicloturism în natură

Colinele Transilvaniei sunt o zonă recomandată pentru drumeţii şi cicloturism în natură

Biodiversitatea pajiștilor și a fânațelor din sudul Transilvaniei – zonă care cuprinde și Colinele Transilvaniei – este notorie printre oamenii de știință care se ocupă cu astfel de subiecte. Potrivit botanistului englez John Akeroyd, o somitate internațională în materie, în Europa mai există foarte puține terenuri agricole lucrate în mod tradițional, care să fi conservat o biodiversitate așa de mare. „Pășunile, în mod special, i-au impresionat pe oamenii de știință care le-au vizitat, deoarece atât de multe pot fi clasificate ca fiind de o Valoare Naturală Ridicată, o definiție subiectivă, dar utilă”, scria Akeroyd într-un articol științific din decembrie 2013.

Valoarea Naturală Ridicată la care se referea Akeroyd este o denumire folosită pentru a defini, în cazul Colinelor Transilvaniei, terenurile agricole unde intervenţia omului se realizează într-o mică măsură, mai ales pajiştile semi-naturale, create şi menţinute prin cosit şi păşunat.

Un englez între dealuri

Să lăsăm teoria deoparte, deocamdată. În practică, oamenii ajung la Șapartoc de la Sighișoara. Până în dreptul Mănăstirii Sf. Dimitrie din Aurel Vlaicu (localitate alipită orașului) există asfalt și două curse zilnice de microbuz. După mănăstire, Dumnezeu cu mila! Fiecare se descurcă cum poate: care cu căruța, care pe jos, care cu mașina de teren. Cu mașină mică, cel mai departe se poate ajunge urmând un drum forestier pe care doar localnicii îl pot desluși celor neinițiați.

Drumul, bine întreținut, trece printr-o pădure de carpen și fag, splendidă. Huruitul roților sperie o pereche de ciocănitoare aflate în dansul rutului, pe carosabil. După câteva curbe, în dreapta se zăresc doi țapi, alergând în zig-zag. În câteva secunde se pierd în desișuri. La ieșirea din pădure, pe stânga se vede ultima casă din Sighișoara. Mai sus de ea se află „Crucea Vulcanului”, intersecția drumului (de pâmânt) dintre Vulcan și Sighișoara cu cel spre Șapartoc.

O troiță, despre care nu se mai știe cine a făcut-o și când, stă santinelă la această răscruce, unde par să se bifurce două drumuri spre nicăieri. Cine s-ar găsi să bată asemenea poteci, care nu par umblate decât de animale? Întrebarea nerostită primește un răspuns spectaculos. De sub o buză răsfrântă de deal se ivește un drumeț singuratic. Are acel aer nonșalant-cosmopolit după care poți detecta imediat un străin. Îl cheamă Angus Hawkins, are 23 de ani și lucrează ca funcționar public în Londra. De mai bine de o săptămână se află în drumeție prin România, mai întâi prin Piatra Craiului, apoi prin Colinele Transilvaniei. „Sunt într-un fel de recunoaștere, la vară am să mă întorc cu un grup de prieteni. Ne plac drumețiile, iar România are foarte multe de oferit celor cărora le plac acest fel de vacanțe”, spune Angus. A zburat low-cost de la Londra la București, la prețul cu care se duce cu trenul din Londra până în Scoția. Apoi, nu a fost complicat să se descurce – românii știu bine engleza, iar prețurile sunt „rezonabil de mici”. Își potrivește rucsacul, deschide harta și pleacă mai departe.

Angus Hawkins, un drumeț prin Colinele Transilvaniei

Angus Hawkins, un drumeț prin Colinele Transilvaniei

Căușul lui Dumnezeu

Dacă este uscat, drumul de la Crucea Vulcanului până la Șapartoc se parcurge în 30-40 de minute, de un orășean leneș. Teoretic, e un drum comunal, DC 55, dar, în realitate, în unele locuri, el dispare cu totul, înghițit de iarbă. În alte locuri, se văd doar făgașele („ogășile”, cum le zic localnicii) săpate de vehiculele cu tracțiune hipo sau 4×4, care și-au făcut drum pe aici.

Mai întâi, drumul urmează o coamă de deal, apoi taie o pădure subțire, și la final coboară destul abrupt.

Primele case ale Șapartocului se văd de sus, de lângă pădure. Pe partea opusă, alt deal se ridică deasupra satului, că o căciulă împădurită, în dreapta alte două dealuri, mai domoale, iar pe stânga se ghicește o pădure. Între ele, Dumnezeu a ascuns casele Șapartocului într-un căuș. Iarba din jur e grasă și pudrată cu o puzderie de ciuboțica cucului. O fântână de beton, cu roata improvizată dintr-o jantă de automobil dă intrării în sat un aspect insolit.

Cei care pleacă

Conform datelor de la Primăria Albești, sunt 34 de suflete în Șapartoc. Localnicii spun că nu găsești mai mult de 20. Restul, or fi având buletin de Șapartoc, dar nu se prea arată în sat. O bună parte vin aici doar după ce trece iarna, și stau până toamna târziu. Printre ei, și un cuplu de pensionari din Târgu-Mureș, Irma și Jozsef Peter, în vârstă de 86, respectiv 88 de ani, care, după ce și-au terminat viața activă la Târgu-Mureș, s-au întors în satul unde au crescut și s-au cunoscut. Soții Peter sunt bucuroși, dar surprinși, de oaspeți. Ce să caute străinii în Șapartoc, când drumul e așa de rău că nici ambulanțele nu pot veni până aici? După câteva secunde de ezitare, tanti Irma scoate la iveală o tavă cu prăjitură de casă, și domnul Jozsef, colonel în rezervă, își începe povestirile din armată, în timp ce soția sa îl aprobă din cap. Au copii cu stare, la Târgu-Mureș și București, au casă în centrul Târgu-Mureșului, dar nu pot părăsi Șapartocul mai multe de câteva zile. „Aici e casa noastră, aici știu tot. Cunosc până și vrăbiile. Păcat că acum e tot mai părăsit. Uitați, acolo, vizavi, de noi, era o casă. S-a prăbușit. Au luat materialele și acum nu a mai rămas nimic”, spune Jozsef. Într-adevăr, nu poți bănui că acolo, cândva, era o casă.

Şapartocul este înconjurat din trei părţi de dealuri, şi dintr-una, de pădure

Şapartocul este înconjurat din trei părţi de dealuri, şi dintr-una, de pădure

Frumusețea naturii nu ține nici de foame, nici loc de doctor sau de școală. Așa că Șapartocul a început să moară încet, pe măsură ce locuitorii s-au mutat la Sighișoara sau Albești, unde condițiile de trai sunt incomparabil mai bune. Potrivit unei schițe monografice din 2014, realizată de Cristina Moldovan ca lucrare de licență în Geografia Turismului la Universitatea București, declinul demografic al satului a început în timpul industrializării României comuniste. Astfel, dacă în 1966 erau 314 locuitori, în 1977 erau mai puțin de jumătate. În 1992, doar 52 de oameni mai erau recenzați. Declinul a continuat și după Revoluție.

Din punct de vedere etnic, satul a fost diferit de așezările săsești din jur, fiind populat de maghiari, majoritari, amestecați cu români. Numele cu sonoritate amuzantă în română, derivă din numele maghiar – Sárpatak (Valea Noroioasă).

Mărturie a diversității etnice stau cele trei biserici din sat. De fapt, două și jumătate, și, în curând, doar două, fiindcă cea reformată este părăsită și se transformă încet, dar sigur, într-o ruină. În schimb, celelalte două, ortodoxă și romano-catolică, sunt încă ținute în viață de slujbele ocazionale care se țin aici, mai ales la sărbători.

Cei care vin

Pentru un turist ignorant, Șapartocul pare condamnat la moarte lentă, prin izolare și nepăsare. Dar nu e așa. În ultimii ani, Radu Moldovan, un inginer agronom de 29 de ani din Sighișoara a cumpărat patru case în sat. În 2012, când a cumpărat prima casă, nu voia decât să pună pe picioare o gospodărie unde să își cultive singur legumele și fructele. Apoi, în 2014, s-a pomenit în bătătura casei cu un grup de turiști străini, într-o căruță, care căutau cazare, după ce străbătuseră zona în lung și lat. Nu a avut unde să îi cazeze, dar ideea turismului „verde” i-a încolțit în cap. Prima casă este deja restaurată, poate oferi o cazare modestă, dar plină de autenticitate, pentru 4-6 persoane. Radu a avut grijă până la cel mai mic amănunt ca mobilierul, obiectele de decor și toate elementele de construcție să respecte spiritul locului. În același scop, televizorul extraplat este mascat de un tablou.

Radu de Șapartoc

Radu de Șapartoc

În pridvorul de lemn, Radu își întâmpină oaspeții cu un păhărel de țuică. Din casă se aude, de pe o placă de vinil, „Mociriță cu trifoi”, cântată la fluier. Câteva raze de soare au spart plafonul de nori de deasupra Șapartocului și încălzesc grădina. În lumina caldă, casa lui Radu e un petec de rai, rupt dintr-un păretar țărănesc.

Celelalte gospodării așteaptă restaurarea. Sunt mulți bani în joc și foarte multă birocrație. „Durează două luni numai întăbularea, apoi durează și mai mult amenajarea caselor, fiindcă vreau să respecte tradiția locului. Banii sunt doar cei pe care îi câștig eu și logodnica, vara, la o fabrică din Germania. De acolo, ne întoarcem toamna și ne apucăm de lucrat la case”, spune Radu de Șapartoc – cum l-au poreclit amicii.

În afară de Radu Moldovan, și alți tineri au sosit de curând în sat. Într-o râpă verde țopăie o fetiță de o șchioapă. Surya Gutt-Finna se laudă că nu i-a fost nicio secundă frică de un șarpe mare, pe care l-a văzut în iarbă. Părinții săi, Anitta Gutt (29 de ani) și Călin Finna (37 de ani), au lucrat ani de zile în Spania, apoi s-au întors în țară. De o lună, s-au mutat din Sighișoara la Șapartoc, cu planuri mari de viitor pentru ei și fetița lor, de trei ani. „Ne-a plăcut satul și întotdeauna ne-am dorit să avem o casă eco și să ne cultivăm mâncarea, fiindcă suntem vegetarieni de șapte ani. Fetiței îi place foarte mult în natură, așa că suntem mulțumiți”, spune Anitta Gutt. Familia Gutt-Finna intenționează să practice la Șapartoc permacultură, adică o agricultură în care intervenția omului este minimă.

O fi sau n-o fi?

Să lăsăm practica agricolă, și să ne întoarcem din nou la teorie. Șapartocul este un loc ideal pentru turismul sustenabil și agricultura ecologică, crede Ben Mehedin de la Fundația Adept. Sol mai curat decât aici e greu de găsit, fiindcă niciodată nu a fost atins de insecticide, pesticide sau îngrășăminte chimice, spune și Radu Moldovan. Localnicii se mândresc că, frecvent, singurul zgomot nenatural care se aude la Șapartoc sunt reactoarele avioanelor, care zboră la mii de metri deasupra. Până și unicul tractor din sat pare înțelenit pe un tăpșan. Cadrul natural îndeamnă la reverie și meditație, dar și la plimbări lungi, la pas sau cu bicicleta. „Pădurile şi dealurile ce înconjoară satul oferă posibilitatea plimbărilor în aer liber, curelor de aer şi soare, excursiilor ușoare. (. . . ) În păduri există trasee care pot fi folosite pentru plimbări şi drumeții pe jos, cu bicicleta, cu calul şi căruţa, iar pentru dependenții de adrenalină, cu mașina de teren, ATV-ul, motocicleta de teren”, se arată în schița monografică realizată de Cristina Moldovan.

Ben Mehedin, expert în lanțuri alimentare și întreprinderi agricole al Fundației Adept

Ben Mehedin, expert în lanțuri alimentare și întreprinderi agricole al Fundației Adept

Toate cele de mai sus au în centrul lor valoarea peisajului agricol al satului, păstrat intact de izolarea geografică și depopularea treptată. „Oamenii sunt cei care poluează, ori aici aproape nu mai sunt oameni, așa că pajiștile, pădurile, fânațele, apele sunt atât de curate pe cât este posibil să te aștepți undeva în zonele locuite ale Europei”, opinează expertul în lanțuri alimentare și întreprinderi agricole al Fundației Adept.

Botanistul John Akeroyd, care încă din 2003 studiază peisajul rural dintre satele Angofa și Șapartoc, în colaborare cu Fundaţia Adept, spune că Șapartocul este, într-adevăr „o arie specială, bogată în biodiversitate”. „Zona înconjurătoare, ca de altfel o mare parte a satelor săsești reprezintă un mediu curat, lucrat după metode tradiționale, care, cu siguranță în ultimele decenii, nu a avut parte deloc sau de foarte puțină activitate agricolă intensă”, a declarat Akeyrod pentru Sinteza.

La această matrice de curățenie a solului se adaugă și lipsa poluării atmosferice. Astfel, Șapartocul este înconjurat din toate părțile de dealuri, cu o singură deschidere, strâmtă, spre Albești, pe valea pârâului Șapartoc, și aceasta fiind obturată de o pădure. În plus, este situat la o altitudine de 550 de metri, adică mai sus decât toate localitățile care îl înconjoară. „Este aproape închis de păduri și de dealuri, iar poluarea industrială slabă de la Sighișoara este dusă de vânturi în alte părți”, argumentează Ben Mehedin.

Observațiile de la fața locului nu pot fi însă nici confirmate, nici infirmate, de măsurătorile științifice curente, pentru simplul fapt că cea mai apropiată stație de măsurare a calității aerului operată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) se află la peste 40 de kilometri distanță, lângă Mediaș. Astfel, ANPM nu deține măsurări privind calitatea aerului la Șapartoc, se arată într-un răspuns al Agenției transmis revistei Sinteza.

John Akeroyd este însă convins că Șapartocul are unul dintre cele mai nepoluate medii înconjurătoare din toată Transilvania de Sud. „Aria păstrează mai multe habitate de pășuni, plante sălbatice, păsări și fluturi care sunt rare în majoritatea Europei. În mod deosebit, unele fânațe din zonă sunt printre cele mai bogate în plante dintre toate cele pe care le-am văzut în satele săsești”, încheie acesta.

În sat, decana de vârstă a localității, Sardi Rozalia, numără a 95-a primăvară. Vederea a lăsat-o, așa că nu se poate bucura de verdele din jur, dar stă și ascultă animalele din ogradă. Își aduce aminte de război, de colectivizare, de Revoluție, de anii de democrație. Pentru ea, pământul din Șapartoc a fost întotdeauna bunul cel mai de preț și are un sfat pentru cei care vin aici: „dacă sunteți prieteni buni cu pământul, treaba va merge, dacă nu, sărăcia pe voi”


Infrastructura, cea mai mare problemă

Localnicii din Șapartoc spun că cea mai mare problemă a satului este absența unui drum practicabil, care să lege așezarea de Albești sau Sighișoara. În lipsa acestei legături, fiecare drum cu copiii la școala din comună sau la doctor, în oraș, trebuie făcut, în funcție de vreme, cu o mașină de teren sau cu căruța. Primarul din Albești, Nicolae Șovrea, susține că este la curent cu această problemă și ne-a declarat că, până la sfârșitul anului 2016, drumul dintre centrul de comună și Șapartoc va fi pietruit și prevăzut cu podețe și șanțuri. „Este din păcate un drum care figurează ca drum de exploatare, și nu ca drum comunal, astfel încât încercăm să-l prindem într-un proiect cu finanțare externă, dar e dificil. Dacă nu reușim, însă, îl vom face din fondurile comunei, până la sfârșitul anului”, afirmă primarul.

Cum se vizitează. Călătorii care vor să se cazeze în Șapartoc au ca soluție doar casa amenajată de Radu Moldovan, cu baia în curte, momentan. Pentru rezervări, sunați la 0741.082.770, sau trimiteți un email la adresa radu3050ro@yahoo. com. Se asigură și transport. Pentru drumeții și cicloturism în zonă, individual, solicitați harta Colinele Transilvaniei de la punctele de informare turistică din Sighișoara (tel. 0788.811.511) sau Saschiz (0265.711.635). Pentru grupuri, apelați la o agenție sau adresați-vă în prealabil Fundației Adept, care vă poate facilita contacte în zonă.
  1. hans hedrich says:

    Salutare, szerusztok!

    Ma bucur ca ne-a descoperit si media (intelectuala)! Felicitari pentru articol! Am bunicii din Sapartoc/Sarpatak/Schorpendorf (da, exista si varianta in limba germana – iar la intrarea in sat, dinspre albesti, cineva a montat o tablita trilingva – asa ca, in paranteza fie spus, cluj-napoca ar putea sa-si ia exemplu si admite si ea, oficial, multiculturalitatea transilvana…).

    Am petrecut vacantele acolo si m-a marcat f pozitiv viata de acolo. Am invatat sa cosesc, am ajutat la facut de fan, am sapat in gradina, am cules fructe, pazeam noaptea parcela de cucuruz al bunicului. Poate nu intamplator astazi sunt activist de mediu – si civic.

    Distrugerea satului se datoreaza politicilor ostile si fortate de urbanizare. Inainte de colectivizare, drumul ce lega satul de Albesti si Sighisoara era perfect practicabil – mai mult: exista un sistem intrewg de intretinere al lui de catre localnici, aveau un “maistru de drum” care se ocupa de asta. colectivizarea a insemnat si mecanizare, iar tractoarele au distrus drumul. Legenda locala spune ca, atunci cand sapartocenii au reusit sa-si faca auzit glasul la sefii PCR de la judet (MS), cerand refacerea drumului, acestia au luat masurile necesare si au alocat banii refacerii drumului din ALTA comuna pe nume Sarpatak, din acelasi judet Mures (la nord-est de Tg MS, in directia Reghin).

    Sapartocenii, asa si bunicii mei, ii aprovizionau pe sighisoreni cu legume si fructe – mai ales inainte de comunism, dar si in comunism.

    Izolarea satului l-a distrus si a facut ca populatia sa se imprastie. Totusi, multi suntem inca legati de acelel locuri si le vizitam in mod curent. Satul are potential de locuire sustenabila si de turism rural-alternativ, clar. Valul de speculatie imobiliara din anii 2000 la ocolit. Acuma conteaza sa pastram ceea ce mai are si sa refacem cu atentie si creativitate ceea ce poate fi ssalvat – si, in cooperare cu autoritatile locale din Albestii, sa elaboram reglementari si practici de protectie a peisajului natural si construit (cat o mai fi) al satului.

    PS: Felicitari vecinului meu sighisorean, Radu Moldovan, pentru ceea ce face si cum face la Sapartoc!

    Hans Hedrich,
    Sighisoara
    Pentru cei care doresc sa comunicam pe aceasta tema: Tel. 0752-616128

  2. hans hedrich says:

    totui, sa nu contruim mituri false si aparent “nepatate”: Atata timp ca NU exista masuratori ale poluarii, NU putem formula ipoteze din acestea absolute, ca S a r fi “cel mai…”. Sunt atatea si atatea alte zone, si mai izolate, si la altitudini mai mari, care cred ca sunt si mai putin afectate de poluare – de ex. in zonele submontane si montane.

    in plus in timpul colectivizarii, si la S se foloseau ingrasaminte chimice. imi amintesc personal de asta. dar au trecut vreo 25-30 de ani de atunci. deci: atentie sa nu inventam mituri, oricat de simpatice ne-ar fi pe moment.

  3. Iby says:

    Buna tuturor!Ma bucur enorm sa aud ca cineva incearca sa faca ceva pentru Sapartoc,eu am avut bunicii acolo fiecare vacanta mi-am petrecut-o acolo(si nu numai)cunosc satul cu ochii inchisii,parintii meI locuiese acolo si din pacate cu fiecare an care trece e tot mai greu de ajuns ,fie cu 4×4 sau la pas.satul este pt.f.multi un loc de suflet un colt rupt din rai dar din pacate incet se deterioreaza si oamenii sunt neputinciosi sau multi nu dau important, dar daca punem mana de la mana se poate face ceva.Haide ti sa facem ceva pt.acest sat sa nu -l lasam sa moara de tot.astept cu nerabdare un semn .numai bine

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

four + three =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te