O lume conectată, conectată, conectată

Slăviți să fie Zeii Rețelei! Zgomotul scrâșnit de dial-up e bun dus. Google, Facebook și Instagram s-au întâmplat deja, iar cablurile Ethernetului au fost tăiate. Dar ce urmează?


Almadem e pământul sacru al pasionaților de tehnologie. Amplasat pe o colină ierboasă, la sud de San Jose, laboratorul IBM e locul în care s-au născut zeci de mii de brevete și au ajuns destule premii Turing și Nobel. Și tot aici, în urmă cu aproape 60 de ani, a apărut un prototip masiv al unei unități de stocare de date. Un hard disk supradimensionat, dacă vreți. De atunci, au luat-o în sens invers, miniaturizându-l și miniaturizându-l până într-un prezent în care și cele mai mici dispozitive pot colecta și înmagazina cantități impresionante de date.

Astăzi, Marele Albastru pune această tehnologie la lucru pentru a dezvolta senzori polivalenți, care ar putea detecta și urmări amenințările biochimice în aeroporturi, de exemplu, sau ar putea depista cancerul de sân și alte boli grave printr-o banală analiză a respirației.

În laboratorul IBM, în urmă cu aproape 60 de ani, a apărut un prototip masiv al unei unităţi de stocare de date

În laboratorul IBM, în urmă cu aproape 60 de ani, a apărut un prototip masiv al unei unităţi de stocare de date

Senzori legați indisolubil de ceea ce e anunțat drept următorul mare pas din tehnologie: Internet of Things (IoT) – Internetul Lucrurilor. În linii mari, IoT propovăduiește un viitor în care suntem deja cu un pas, când, practic, orice obiect fizic ar putea beneficia de o conexiune la internet. Senzorii atașați lucrurilor din jur sunt deja capabili să dea raportul către rețele care le monitorizează: orașele au sisteme de iluminat care se ajustează în funcție de lumina de afară, iar containerele cu fructe venite din colțuri exotice ale lumii pot căpăta nări cu ajutorul senzorilor, pentru a avertiza când marfa e deteriorată și a întoarce vaporul din drum.

Practic, un „lucru” în IoT poate fi orice, de la o persoană cu un implant cardiac, un animal de fermă cu un biocip sub piele, o mașină cu senzori de presiune în roți și, în general, orice altceva cu abilitatea de a transfera date prin intermediul unei rețele și căruia i se poate aloca un IP.

La sfârșitul anului trecut, arată datele Gartner, în lume existau 3,8 de miliarde de „lucruri conectate” – de la mașini inteligente, detectoare de fum, roboți industriali și sisteme de iluminat, la monitoare cardiace, trenuri, turbine eoliene și chiar rachete de tenis și prăjitoare de pâine. Până în 2020, numărul obiectelor inteligente – capabile să transmită date fie direct către noi, fie în cloud sau între ele – ar urma să crească la 25 de miliarde, mai anticipează cei de la Gartner.

John Chambers, CEO al gigantului Cisco Systems, supralicitează însă această estimare și spune că, în următorii cinci ani, în lume vor exista 50 de miliarde de dispozitive interconectate, acoperind o piață de 19 trilioane de dolari.

Acasă

A trecut deja un deceniu de când ni se promit frigidere care ne anunță prin SMS când mâncarea este pe punctul de a se strica sau automate de cafea pe care le putem porni fără ca măcar să coborâm din pat. Dar, cu toate că aparatele inteligente au invadat târgurile și expozițiile, produsul sau brandul care să dea lovitura încă se lasă așteptat/așteptate.

O excepție ar putea fi, mai ales printre cei obsedați de facturile la electricitate, Nest Learning Thermostat. Cu un design curat, o interfață mai simplă decât termostatele programabile existente și cu suport de la Google (care a plătit 3,2 miliarde de dolari pentru start-up în 2013), Nest a creat vâlvă în Canada, Marea Britanie și SUA. Practic, dispozitivul învață comportamentul proprietarului casei și controlează astfel consumul de energie al întregii aparaturi conectatea la rețea, de la sistemul de iluminat la storcătorul de fructe. Poate fi controlat și de pe smartphone și poate salva până la 20% din energia folosită anterior.

Cu toate că aparatele inteligente au invadat târgurile şi expoziţiile, produsul sau brandul care să dea lovitura încă se lasă așteptat/aşteptate

Cu toate că aparatele inteligente au invadat târgurile şi expoziţiile, produsul sau brandul care să dea lovitura încă se lasă așteptat/aşteptate

Alte produse, în schimb, sunt avangardă pură. Una dintre atracțiile ediției de anul acesta a CES (Consumer Electronics Show – cel mai mare eveniment de tehnologie al lumii) a fost Tagg, un disppozitiv de urmărire și monitorizare a câinilor și pisicilor de companie, inclusiv a funcțiilor vitale ale acestora.

În martie, Amazon a anunțat o linie de butoane care se pot lipi oriunde prin casă, pentru a comanda consumabile precum detergentul de vase sau hârtia igienică prin simpla lor apăsare.

Canary este un sistem de securitate all-in-one, dotat cu o cameră HD, microfoane ultrasensibile și senzori pentru calitatea aerului, de mișcare, temperatură, vibrații etc. E capabil să învețe activitatea normală din casă și alertează proprietarii printr-o aplicație mobilă când depistează o schimbare de la tiparul normal.

iveeSleek seamănă, la prima vedere, cu un orice alt ceas electronic cu alarmă, numai că e un asistent inteligent care poate fi activat vocal pentru a se conecta la toate device-urile inteligente din casă. Mai mult, ivee poate face o selecție a știrilor zilei, îți citește agenda, programează întâlniri, alarme și chiar comandă taximetre prin Uber.

Și mai există și Brad, prăjitorul de pâine cu personalitate. Unitățile individuale sunt conectate în rețea pentru a putea schimba informații între ele. Dacă o unitate află astfel că prăjește mai puțină pâine decât altele, începe să se supere. La propriu. Și își manifestă nemulțumirea agitându-și în sus și în jos o clapetă, până când primește pâine la prăjit. Dacă e ignorat pe termen lung, poate chiar să-și caute în rețea un potențial nou proprietar.

Ideea e nostimă, dar pleacă de la o îngrijorare reală: dacă obiectele inteligente ale viitorului nu vor fi doar inteligente, ci și potențial geloase, exagerate sau răzbunătoare? Dacă se vor putea influența negativ unele pe altele în relația pe care o vor avea cu noi?

În oraș

Mai mult de jumătate din populația lumii trăiește acum în centre urbane, iar procentul va ajunge la două treimi până în 2050 – ceea ce înseamnă un coșmar de 2,5 miliarde de persoane încleștate într-o luptă pentru case, locuri de muncă și transport. Numai că tehnologiile testate chiar acum ar putea ajuta orașele viitorului să facă cu brio față migrării care se profilează la orizont.

Semafoare cu camere video incorporate reglează deja timpul de așteptare în funcție de trafic și de momentul zilei, reducând atât ambuteiajele, cât mai ales emisiile de noxe, în condițiile în care 17% din combustibilul consumat în zonele urbane e „ars” așteptând pe roșu.

În Barcelona, în Mercat del Born, senzori incorporați în spațiile de parcare transmit în timp real informații despre locurile libere către o aplicație mobilă, în vreme ce Siemenes a acordat un grant unui start-up pentru dezvoltarea de drone care să conducă mașinile către parcările disponibile. O preocupare prea măruntă? Nu și dacă te gândești că peste 30% din blocajele din trafic sunt cauzate de șoferi aflați în căutarea unui loc de parcare.

În Tel Aviv funcționează din 2011 așa-numitul HOT Lane – High Occupancy Toll (HOT) Lane, un sistem de benzi administrate de o companie privată pe care autobuzele, taximetrele și mașinile cu cel puțin trei ocupanți le pot folosi gratuit. Restul mașinilor pot fi înscrise în baza de date a operatorului, astfel încât să fie monitorizate printr-o rețea de senzori, care după ce au citit numerele de înmatriculare se conectează la cardul de credit al proprietarului și îl taxează automat în funcție de gradul de aglomerare al drumului. Cu cât numărul mașinilor este mai mare, cu atât crește și taxa.

îngrijorare reală: dacă obiectele inteligente ale viitorului nu vor fi doar inteligente, ci şi potenţial geloase, exagerate sau răzbunătoare?

îngrijorare reală: dacă obiectele inteligente ale viitorului nu vor fi doar inteligente, ci şi potenţial geloase, exagerate sau răzbunătoare?

În San Diego, sistemul de leduri inteligente folosit la iluminatul stradal se activează doar la apropierea unui pieton sau a unei mașini. Administrația orașului a amplasat 3.000 de astfel de senzori și speră la o reducere cu 250.000 de dolari a cheltuielilor cu iluminatul public.

Într-o încercare de descurajare a huliganismului, Marea Britanie testează un sistem de lămpi stradale care devin superluminoase atunci când detectează strigăte sau lovituri, transmițând în același timp imagini video către o bază de date în cloud.

Municipalitatea din Philadephia a investit câte 4.000 de dolari/unite într-un sistem de coșuri de gunoi alimentate solar, botezate Big Belly, capabile să compacteze reziduurile și să transmită un mesaj către dispecerat când sunt pline, pentru a fi golite. Rezultatul – o economie anuală de un milion de dolari din cheltuielile cu întreținerea, combustibilul și forța de muncă.

La muncă

Fabrica Harley-Davidson din York, Pennsylvania, a fost construită ca o linie tipică de asamblare. În urmă cu șase ani a trecut însă printr-un update hitech grație Cisco. Acum, un sistem de senzori conectat prin IoT la un sistem de monitorizare a producției primește informații de la fiecare echipament din fabrică, pentru a automatiza și eficientiza procesul de lucru în așa fel încât intervenția umană să nu mai fie necesară. „Probleme care înainte ne luau ore se rezolvă acum în câteva minute”, spune David Gutshall, manager de infrstructură al Harley-Davidson Motor Company.

E adevărat, sistemul nu e tocmai ieftin – între 500.000 și un milion de dolari -, dar, în cazul Harley, productivitatea fabricii din York a crescut cu 25%, cu 30% mai puțin personal. Procesul e atât de eficient încât compania poate produce acum 1.700 de modele pe o singură linie de producție, cu o motocicletă finalizată la fiecare 86 de secunde.

În Germania, fabrica Siemens din Amberg produce aproape 12 milioane de automate de comandă și reglare programabile – așa-numitele PLC, Controlerele Programabile Logice -, folosite pentru controlul mașinilor și proceselor industriale, de la linii de asamblare, la teleschiuri și nave de croazieră.

Microsenzori care comunică prin IoT au fost incorporați în linia de producție, reducând la minim probablilitatea apariției unor defecte ale produselor finale. Oficial, Siemens declară că, odată cu noul sistem, 99.99885% dintre PLC-urile sale sunt perfecte.

Și la fabrica din Schenectady, New York, a General Electric, mii de senzori colectează date despre fiecare etapă a fabricării unei baterii. Senzorul știe, de exemplu, ce umiditate a avut podeaua într-o anumită zi sau ce presiune a fost aplicată de mașină asupra unei componente oarecare a bateriei. Dacă polimerul folosit e aplicat într-un strat mai subțire, senzorul informează operatorul uman, iar acesta poate compara datele pentru a descoperi dacă și unde este o problemă.

Un studiu recent al Accenture arată că tehnologia IoT poate reduce cu 12% costurile de reparație ale unui utilaj, cu 30% ale celor de întreținere și cu până la 70% timpul în care acesta ar fi inoperabil din cauza unor defecțiuni. O altă statistică, de data asta a Verizon, arată că numărul echipamentelor din sectorul de producție conectate la IoT crește în fiecare an cu 204%.

La volan

Noul sedan electric Tesla S are un preț de retail de 70.000 de dolari, ajunge în mai puțin de patru secunde de la zero la 100 km/h și poate face până la 435 de kilometri cu o singură încărcare. Dacă energia e pe terminate, sistemul de navigare al mașinii te conduce automat la cea mai apropiată stație de încărcare. Creația lui Elon Musk vine echipată cu Autopilot, o combinație de camere video, radar și senzori de sunet, grație căreia mașina se conduce automat, urmărind indicatoarele rutiere, marcajele de pe asfalt și celelalte vehicule participante la trafic. În plus, găsește locuri libere de parcare, poate parca singură, iar dacă șoferul deviază de la cursul de pe banda sa, îl avertizează printr-un zgâlțâit al scaunului.

Noul sedan electric Tesla S are un preţ de retail de 70.000 de dolari, ajunge în mai puţin de patru secunde de la zero la 100 km/h şi poate face până la 435 de kilometri cu o singură încărcare

Noul sedan electric Tesla S are un preţ de retail de 70.000 de dolari, ajunge în mai puţin de patru secunde de la zero la 100 km/h şi poate face până la 435 de kilometri cu o singură încărcare

Iar Tesla S devine pe zi ce trece tot mai bun, grației fluxului de date pe care mașinile îl transmit prin IoT către inginerii companiei. De la lansarea noii game, softwareul gamei a fost actualizat de mai multe ori, astfel încât, de exemplu, să avertizeze șoferii când o altă mașină a intrat în „punctul-orb” sau să reducă intensitatea fazei lungi atunci când din față se apropie un alt autovehicul pe contrasens.

În luna mai, Freightliner (o subsidiară a Daimler) a primit în Nevada o licență pentru primul camion-robotizat, care a parcurs deja peste 15.000 de kilometri de teste pe drumurile publice ale statului american.

Până în 2020, arată datele Gartner, pe drumurile lumii ar putea circula peste 250 de milioane de vehicule conectate la IoT, multe dintre ele capabile să se conducă singure. Statisticile arată că, la nivel mondial, se produc anual opt milioane de accidente rutiere, cu 1,3 milioane de victime. Estimările Cisco spun că mașinile autonome ar putea reduce cu până la 85% rata tamponărilor frontale, după cum ar putea ajuta la reducerea considerabilă a aglomerărilor din trafic, ținând cont că își pot comunica între ele poziția, viteza și direcția de mers.

Șoferii ar putea reduce astfel din cele 90 de miliarde de ore la nivel mondial pe care se estimează că le pierd anual blocați în trafic, timp în care se pierd aproximativ un trilion de dolari, în costuri de combustibil irosit și productivitate pierdută.

În călătorie

Paradoxal, industria aviatică asimilează mai greu noile tehnologii. Sistemul de control al traficului aerian din SUA, de exemplu, încă rulează pe o infrastructură șubredă de calculatoare pusă în funcțiune în anii ’70. Iar faptul în sine poate părea și mai greu de înțeles dacă e să ne gândim că tehnologii care ar fi putut împiedica tragedia din vară din Alpi – când un pilot al companiei Germanwings a prăbușit intenționat un avion cu 150 de oameni la bord – există deja.

Avioanele sunt de mult timp echipate cu senzori care colectează informații vitale despre parametrii de zbor și de mentenanță. Numai că toate aceste date sunt procesate de regulă abia după aterizare. Cu sistemele avansate de conectivitate și procesare de date de acum, nu există niciun motiv pentru care aceste informații nu pot fi transmise și interpretate în timpul zborului – sisteme care ar putea permite inclusiv preluarea de la sol a controlului unui avion în situații de criză de genul celei din Alpii francezi.

Totuși, schimbarea se apropie și aici. Senzori integrați în motoarele aeronavelor pot detecta și izola eventualele probleme, comunicând în timp real cu echipajul de la bord și echipele de mentenanță de la sol.

Pe partea de eficiență, General Electric a dezvoltat un dispozitiv IoT care măsoară cantitatea de combustibil folosită în timpul zborului, modificând poziția flapsurilor aripilor pentru o frecare mai redusă cu aerul și, în consecință, un consum mai scăzut. Tehnologia a ajutat Alitalia să-și reducă cu 1% consumul de combustibil pe un an. Poate părea puțin, dar raportat la cheltuielile anuale cu combustibilul de 30 de miliarde/an ale întregii industrii perspectiva se schimbă puțin.

Încet, încet, industria feroviară se conectează și ea la Internet of Things. Într-un parteneriat cu Cisco, Căile Ferate britanice lucrează la instalarea unui sistem de monitorizare în și în apropierea șinelor, pentru a anunța un centru de comandă când acestea au nevoie de mentenanță sau dacă în sunt afectate de alunecări de teren sau inundații.

O parte a metroului din New York folosește deja un sistem de șine inteligente fabricate de Siemens, care își comunică între ele poziția exactă a garniturilor, reducând considerabil timpii de așteptare în punctele de intersecție ale rutelor/trenurilor. Grație noului sistem, numărul garniturilor care deservesc o rută oarecare în perioadele aglomerate a crescut de la 15 la 26.

În sănătate

Zilele de spitalizare sunt scumpe. Mai ales în țările cu sisteme de sănătate performante. În SUA, de exemplu, costurile medii de spitalizare/pacient/zi au fost de 1.700 de dolari în 2013. Sisteme precum BodyGuardian Remote Monitoring System permit însă mutarea acasă a pacienților și monitorizarea lor în timp real de echipele de medici.

Mai aproape de imaginea de gadget individual, Philips a creat o cutie de medicamente care poate fi programată să se deschidă automat de fiecare dată când trebuie să îți iei tratamentul, transmițând în același timp către medici sau membrii familiei un mesaj de confirmare că ai și făcut-o.

Lider pe segmentul tehnologiilor de îngrijire a sănătății, grupul olandez lucrează acum la dezvoltarea unei platforme mobile care să poată fi folosită la fel de ușor și de nativii digitali și de octogenarii cu demență sau boli degenerative

Senzorii săi pot fi rafinați și adaptați de la caz la caz, cum sunt cei folosiți la monitorizarea copiilor născuți prematur. Deoarece nu pot fi plasați direct pe pielea sensibilă a nou-născuților, senzorii au fost dotați cu camere de înaltă definiție care le monitorizează culoarea pielii, respirația și temperatura, alertând asistentele la cele mai mici modificări.

Irlandezii de la Medtronic au pus la punct un senzor care se implantează sub piele pentru a monitoriza 24 de ore din 24 nivelul de glucoză din sânge. Datele sunt transmise către un monitor extern, incorporat de regulă într-o pompă de insulină, notificând pacinetul de fiecare dată când nivelul de glucoză iese din limitele normale.

Spitalul Presbyterian din New York a fost dotat cu paturi inteligente, capabile să cântărească pacienții și să le schimbe poziția celor imobilizați pe perioade mai lungi, pentru a preveni bolile de piele și ulcerele de presiune asociate. În plus, un sistem de avertizare anunță asistentele când un pacient care nu se poate mișca fără ajutor încearcă să se dea jos din pat.

În viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi există deja trackerele de fitness precum FitBit, Apple Watch, Suunto și multe altele, reprezentând o piață de două miliarde de dolari și peste 84 de milioane de unități vândute până acum. Acestea colectează date despre ritmul cardiac, dietă, somn și multe altele, pe care le transmit apoi către dispozitivele noastre mobile. Următorul pas ar fi transmiterea acestor date direct către asigurătorii și furnizorii de servicii medicale. John Hancock, subsidiară a asigurătorului american Manulife, oferă deja o reducere de 15% clienților care pot demonstra prin astfel de date că duc un stil de viață sănătos.

Reversul medaliei

Cu siguranță, există de fiecare dată o anumită doză de entuziasm exagerat asociat noilor tehnologii și tendițe. E impede că nu toate vor schimba lumea. Între noi și Minunata Lume Nouă vor exista întotdeauna obstacole.

Iar în cazul particular al IoT, bariera „lingvistică” e una dintre ele. Dispozitivele inteligente de acasă, de exemplu, vorbesc în momentul de față o babilonie wireless, în funcție limbajul producătorului. Termostatul și sistemul HVAC (încălzire, ventilație și aer condiționat) pot comunica prin Bluetooth, frigiderul și filtrul de cafea prin ZigBee, încuietorile și jaluzelele prin Z-Wave, iar detectorul de fum prin WiFi. În plus, interpretarea corectă a acestor date – ca să nu mai vorbim de stocarea lor la nivel de exa sau zetabiți – reprezintă o uriașă provocare.

Ce să mai spunem de securitatea lor? Un expert IT a demonstrat recent că poate fi extrem de ușor să preiei controlul unei pompe de insulină controlate prin unde radio și să administrezi doze letale unui bolnav de diabet. Alți experți au atras deja atenția asupra faptului că un hacker ar putea accesa ușor software-ul mașinilor inteligente pentru a controla apoi viteza, direcția și sistemele de siguranță.

Lumea conectată în „Internetul Obiectelor”

Lumea conectată în „Internetul Obiectelor”

Nu a durat mult și a venit și confirmarea practică. La sfârșitul lunii iulie, doi ingineri de rețea, Charlie Miller și Chris Valasek, au reușit cu ajutrul unui calculator conectat la internet să preia controlul unui Jeep Chrysler Cherokee ce rula pe o autostradă din Saint Louis. La volan se afla un reporter al revistei Wired, iar cei doi au pornit ștergătoarele de parbriz, au dat drumul la radio și la sistemul de aer condiționat, iar în cele din urmă au dezactivat sistemul de transmisie al mașini. Totul dintr-un subsol afat la aproape 20 de kilometri depărtare.

Dar aceste semne de întrebare, oricât de descurajante ar fi, sunt mai puțin tulburătoare decât cele legate de implicațiile legislative, sociale și de reglementare. Pentru că obiectele dotate cu senzori și conectate la Internet vor crește dramatic cantitatea de informații pe care le putem afla unii despre ceilalți, asocierea cu Fratele cel Mare e din nou la ordinea zilei.

În fond, ale cui sunt toate aceste date? Informațiile personale colectate de trackerul de fitness și postate apoi pe Strava sau pe MyFitnessPal, să spunem, ne aparțin nouă sau platformei?

Atunci când sunt purtați de mineri, noii senzori Cisco detectează acumulările de gaze care le-ar putea pune viața în pericol. Alții pot detecta dacă muncitorii din câmpurile petroliere sau din șantierele de mari dimensiuni se mișcă sau nu, sunt sau nu răniți. Numai că, în același timp, le permit companiilor să știe cum și unde și-au petrecut fiecare moment angajații lor.

În realitatea de dincoace de sferele îngrijorărilor teoretice, noile mașini inteligente anunță însă o schimbare radicală a modului în care trăim și muncim.

Una de o asemenea importanță, încât analiștii Siemens văd în IoT o nouă revoluție industrială, de amploarea celor ale aburului sau electricității. Și de ce nu? În fond, zgomotul scrâșnit de dial-up e bun dus. Google, Facebook și Instagram s-au întâmplat deja, iar cablurile Ethernetului au fost și ele tăiate.

Pietre de hotar

Clipboard08Atât de multe tehnologii au apărut (și dispărut) în doar ultima jumătate de secol încât e imposibil să le pomenești pe toate. Există însă și câteva care au revoluționat (nu doar) traiul nostru de zi cu zi.

Roboții și Inteligența Artificială. Cuvântul robot a fost folosit pentru prima oară de scriitorul ceh Karel Čapek, în 1920, în drama sa R.U.R. (Roboţii Universali din Rossum), şi derivă de la cuvântul ceh „robota” – „muncă silnică”. Primul robot industrial a fost construit abia în 1954, de George Devol. Astăzi, roboții asamblează utilaje, lucrează în hoteluri, conduc operațiuni de trafic aerian sau fac intervenții chirurgicale. Alții joacă deja rolul de animale de companie sau de parteneri sexuali. Scenariile pesimiste spun că am putea ajunge într-un viitor în care roboții vor ocupa majoritatea locurilor de muncă, fapt care ar urma să declanșeze o criză socială cu implicații fără precedent.

Transferurile electronice de fonduri. În 1972, Federal Reserve Bank punea la punct un sistem de transfer „fără hârtii” între filialele din San Francisco și Los Angeles. Până la sfârșitul decadei, transferurile de milioane de dolari între bănci, companii de asigurare și alte instituții financiare aveau să devină o normalitate banală. Așa cum sunt acum bankingul și comerțul online, eBay, Amazon sau PayPal.

Telefoanele mobile. Ideea datează cel puțin din 1947, dar primul apel mobil a fost făcut abia în 1973, de pe trotuarul din fața hotelulu Hilton din Manhattan. Martin Cooper, cercetător al Motorola, l-a sunat atunci pe unul dintre rivalii săi de la AT&T Bell pentru a testa noul concept de telefon. 42 de ani mai târziu, 1,9 miliarde de oameni dețin un smartphone, numărul lor urmând să crească la 2,56 de miliarde până în 2018.

Computerul personal. Înainte ca IBM să transforme PC-ul dintr-un hobby de garaj al maniacilor din tehnologie într-un instrument de birou în 1981, un „minicomputer” avea dimensiunile unei mașini de spălat și trebuia păstrat într-o încăpere cu sistem special de aer condiționat. Un calculator IBM de la începutul anilor ’60, de exemplu, costa echivalentul a nouă milioane de dolari, avea un sistem de aerisire ce ocupa un sfert de acru și era operat de o echipă de 60 de persoane. Numai anul trecut, la nivel mondial s-au vândut 75,5 de milioane de computere.

Digital media. „Camera nu minte” e o expresia care și-a pierdut semnificația după lansarea primei variante a Photoshop, în 1990. Odată cu digitalizarea sunetului, a imaginii și a textului, realitatea poate fi editată, dacă nu chiar (re)construită de la zero, de orice amator înarmat cu o tastatură și un mouse. Notele false din vocea unui cântăreț, cerul supraexpus dintr-o fotografie sau cearcănele unui fotomodel pot fi corectate mai ușor decât o greșeală de ortografie. Dar mai important, informația poate fi copiată și răscopiată, poată fi stocată fără riscul deteriorării și trimisă în orce parte a lumii în doar câteva secunde.

Internetul. E „totul” aflat la o distanță de un browser. E un canal global de știri, club social, arhivă de cercetare, bancă, serviciu de cumpărături, chioșc multimedia și un blestem pentru cei care au secrete de ascuns. E omniprezent și mai accesibil ca niciodată. 3,174 miliarde de oameni sunt deja conectați la Internet. Aproape 45% din totalul populației. În 1995, rata de conectare era de sub 1%. 

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

nine + 12 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te