Sinteze – pagina 92

Cu excepția gestiunii birocratice a instituțiilor universitare, a întâlnirilor muzicale, mai rar și a celor teatrale, nu prea există relații interculturale între universitarii, intelectualii și studenții români și cei maghiari.

Un Logos fără ethos. Români şi maghiari în universităţi. Împreună, dar separaţi

Dacă argumentele multiculturalismului acoperă și, în același timp, reflectă uniformizarea generalizată a culturilor și fragmentarea, din ce în ce mai des acuzată, a socialului, care e modul în care reacționează singularitatea culturală a Transilvaniei la această dinamică globală pe care unii încearcă să i-o impună? Cu excepția gestiunii birocratice a […]

Vezi mai mult ›
Cum să înveți ungurește într-un taxi

Taximetristul şcoală

Am fost invitat la o emisiune la TVR –Cluj. Cum eram deja în întârziere, am luat un taxi. Nici măcar nu m-am uitat la firma taximetrului. Am urcat cu gândul că din Mărăşti până pe Donath am timp să-mi fac o minimă strategie pentru emisiune. Dracu’ m-a pus să las […]

Vezi mai mult ›
Bisericile româneşti au fost atacate. Aproape toate episcopiile şi parohiile române au trebuit să suporte deposedări, mai ales de acele terenuri care le fuseseră atribuite prin reforma agrară română.

1940 – Anul remaghiarizării brutale a Transilvaniei de Nord

În 30 august 1940, România semna la Viena, sub presiune italo-germană, acordul prin care Ungaria redobândea o parte din teritoriul transilvan. După doar câteva zile, armata ungară intra în Oradea în frunte cu Amiralul Horthy şi îşi continua înaintarea în aria desemnată în acord. Luarea în stăpânire a teritoriului cedat […]

Vezi mai mult ›
Episcopul Iuliu Hossu citește Declarația de la Alba -Iulia de la 1918

Românizarea oraşelor transilvane

  Unirea Transilvaniei cu celelalte provincii româneşti n-a fost un lucru simplu. Istoricii spun că această unire chiar a ţinut – la fel ca multe alte evenimente din istorie – de hazard. Unirea n-a însemnat însă doar proclamarea ei. În volumul „Cultură şi naţionalism în România Mare” -o teză de […]

Vezi mai mult ›
Un cuplu de coșmar?

Românii şi maghiarii: un cuplu de coşmar?

În anul 1985, poetul şi gazetarul Corneliu Vadim Tudor scria o poezie în care evoca relaţiile istorice dintre români şi maghiari în felul următor: „Noi n-o să ne-nţelegem niciodată/şi casă bună n-am făcut prin ani/căci mâna voastră veşnic e pătată/de sângele românilor sărmani./Trufaşi şi cruzi, şi fără de măsură/nici fiarele […]

Vezi mai mult ›
Ilustraţie: Ionuţ Baic
Concept grafic: Ciprian Butnaru

Enigma anului 2014: ies tătucii naţiunii din istorie?

România a intrat în 2014 fără a ști cine vor fi competitorii pentru cea mai importantă funcție din stat, cea de șef al statului. După conflictele din 2013, USL are un candidat la președinție nesigur, Crin Antonescu, contestat de multe voci din PSD, unde se consideră că are potențial prea […]

Vezi mai mult ›
Carol I. Rege al României, principe de Hohenzollern-Sigmaringen. Născut la   20 aprilie  1839, în   Sigmaringen, decedat la 10 octombrie  1914, la   Sinaia. A fost  domnitorul, apoi  regele  României, care a condus  Principatele Române  și apoi România după abdicarea forțată   a lui  Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al  Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut  independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat  economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. Nu s-a prezentat ca un conducător providenţial.

Este românul “paternalist” ?

Vulgata noastră publică răspunde cu un da unanim şi fără ezitare la această întrebare. Complementar, se evocă o nevoie funciară a „românului” de a avea un „tătuc” sau, mai elegant spus, aşteptarea sa cronică a unui „eroul salvator”. Dar despre ce este vorba, de fapt, ce vor să spună, mai […]

Vezi mai mult ›
Până în ziua de astăzi, americanii vorbesc cu reverenţă despre the Founding Fathers (Părinţii Fondatori)

… despre tătuci şi alţi demoni

Dragutilor, ascultati cu atentie, fara sa ridicati din sprancene! Diminutivele in limba romana au un dublu tais. In cazul acesta, « dragutilor » poate fi un compliment sau, dimpotriva, o nu-prea-subtila luare peste picior. « Dragutilor » nu e totuna cu « dragilor ». In functie de context, un diminutiv poate fi de-a dreptul chiar o […]

Vezi mai mult ›
Paternalism şi schimbare

Paternalism şi schimbare

Paternalismul este o formă de exercitare a puterii specifică, de regulă, societăţilor totalitare, dar nu se limitează la acestea. În societățile totalitare, puterea este centralizată în mâinile unui singure persoane sau ale unui grup, deciziile se iau autoritar, fără consultarea si fără participarea celor afectaţi de aceste decizii. În totalitarism […]

Vezi mai mult ›
Ion Iliescu. Născut în 1930 la Olteniţa. Fost lider comunist din eşalonul doi, preia puterea după revoluţia din decembrie 1989. Preşedinte al României între 1990-1996 şi 2000-2004. Promovează o politică de concentrare personală a puterii în primele sale două mandate. În cel de-al treilea, obţinut după o perioadă de opoziţie de patru ani, se menţine într-un rol constituţional. Astăzi este preşedinte onorific al PSD.

De la conducători atotputernici la instituţii eficiente: drumul naţiunilor inteligente spre reuşită

Naţiunile care au renunţat primele la atotputernicia conducătorilor lor şi au optat pentru construcţia de instituţii eficiente, respectiv pentru domnia legii, sunt astăzi cele mai fericite şi mai prospere pe harta dezvoltării. Vedem bine, cu cât puterea personală a liderilor naţionali sau locali este mai mică iar instituţiile publice sunt […]

Vezi mai mult ›
Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te