Paul Bourne, regizor și manager de teatru: „Creativitate înseamnă supraviețuire”

Pentru a supraviețui în lumea nouă, spune Paul Bourne, trebuie să ne concentrăm asupra dinamicilor creative și imaginative, să înțelegem natura luării unei decizii, încurajând comunicarea pozitivă și creativă.


„Supraviețuirea este despre modul în care oamenii pot lucra împreună pentru a atinge un obiectiv comun, ținând în frâu propria identitate și influență. Pentru a face asta trebuie să înțelegi scopul și să îți cunoști publicul și abia apoi să îți comunici ideile”, precizează regizorul și directorul artistic al companiei independente de teatru Menagerie Theatre Company din Cambridge, Marea Britanie. Am povestit cu Paul Bourne despre imaginație, creativitate și noroc, dar și despre „noile vechi” trenduri în teatru. Paul Bourne este unul dintre invitații internaționali ai TEDxCluj 2017.

Ați fost provocat să definiți conceptul de „Going Beyond” și ați spus că „Dacă nu trăim pe muchie, ocupăm prea mult spațiu în această lume”. Ca regizor de teatru și producător ați lucrat alături de artiști, dar și alături de persoane din mediul corporatist. Cum explicați ambelor categorii semnificația ideii de „a trăi pe muchie”?

Lumea nouă este o lume complexă. Pe măsură ce înaintăm în direcția celei de-a patra revoluții industriale, două dinamici îmi atrag atenția: idea de a privi înainte și de a privi înapoi. Să privim înapoi: Engels credea că o condiție primară pentru toată existența umană este munca. Majoritatea oamenilor simt nevoia să muncească, dar pentru mulți acest lucru nu e suficient pentru a da sens vieții. Dezordinea politică din ziua de azi este probabil dovada că actualul model nu este unul satisfăcător…și da, modelul se schimbă- evoluăm foarte rapid și tendința de a crede că „cel mai puternic supraviețuiește” revine în atenție. Ca urmare, trebuie să trăim mai mult „pe muchie” privind spre acele dinamici care provoacă modul tradițional de a gândi. Dar nu susțin simpla absorbție a noilor tehnologii într-o lume virtuală, artificială.

Darwin spune că supraviețuirea speciei umane depinde de abilitatea de a improviza și colabora, așa că atunci când privesc spre viața mea ca om de teatru, ca producător și regizor, aceste dinamici sunt evident folositoare în demersul de a spune povești pe scenă. Lumea teatrului este una creativă și la fel putem spune în prezent despre cealaltă lume, cea corporatistă. În ambele, creativitatea înseamnă noi frontiere, noi idei care vin din provocarea de a te afla într-un loc periculos, palpitant, riscant, unde au loc descoperiri și improvizații. În lumea teatrului și în afara ei, acest loc este „muchia”.

Ca regizor de spectacole și facilitator de startup-uri și alte programe în care m-am implicat în mediul corporatist, mă concentrez asupra construirii unor temelii puternice – de bază-  dar îi încurajez pe oameni să privească în urmă spre ceea ce funcționa înainte și este real, dar și spre ceea ce urmează și poate funcționa ca „noul real”. Astfel, „muchia” este atunci când privim în două direcții – când îmbinăm vechiul și noul, când ideile sunt atât definitive, cât și cu potențial de dezvoltare. Acest lucru este valabil pentru ambele lumi.

Ideile, comunicare lor și publicul sunt trei lucruri pe care lumea teatrului și lumea corporatistă le au în comun. Cum explicați această conexiune și care este obiectivul companiei de teatru Menagerie Theatre Company pe care o conduceți în calitate de director artistic?

Dacă realizăm un spectacol fără public, înseamnă că avem o repetiție. Dacă realizăm un produs sau un serviciu fără clienți, înseamnă că vorbim despre un prototip. Ambele dinamici sunt interesante pentru a explora și a provoca modul în care gândim. Scopul final este de a crea ceva real astfel încât să fie consumat. Trebuie să încurajăm ideea de

“Heads-up, Hearts in Culture” unde artiștii și mediul de afaceri au o mentalitate de tip creativ, fiind în același timp implicați să „livreze produsul”. Pentru a supraviețui în lumea nouă, trebuie să ne concentrăm asupra dinamicilor creative și imaginative, să înțelegem natura luării unei decizii, încurajând comunicarea pozitivă și creativă. Supraviețuirea este despre modul în care oamenii pot lucra împreună pentru a atinge un obiectiv comun, ținând în frâu propria identitate și influență. Pentru a face asta trebuie să înțelegi scopul și să îți cunoști publicul și abia apoi să îți comunici ideile.

Aristotel spune că pentru a evita Critica…nu fă nimic, nu spune nimic, fi nimic!. Menagerie Theatre Company există pentru a se opune acestei idei; pentru a crea un răspuns critic în fața ideilor ne propunem să spunem ceva, să facem ceva, să fim ceva…și apoi să primim o reacție, fie critică, fie empatică. Toată munca noastră se bazează pe colaborare. Este fie o muncă nouă, fie bazată pe o fuziune de idei. Abordarea noastră este originală, dar categorică. Scriem despre ceea ce auzim și vedem, improvizăm despre ce ne imaginăm, născocim, compunem și inventăm povești pentru a le împărtăși. Apoi le prezentăm undeva, cumva și bineînțeles, cuiva…

Ce rol a avut norocul în viața dumneavoastră: Ne puteți da câteva exemple când norocul v-a determinat viața sau profesia?

 Există o diferență subtilă, dar destul de mare între șansă și noroc. Desigur, rutele pe care le urmăm pot fi determinate de noi sau de ceilalți și de multe ori în combinație. Șansa este o co-incidență creată, determinată în mare măsură de modul în care luăm decizii conștient sau inconștient, noi, nu alții. Așa că pentru mine a vorbi la TEDx Cluj nu ține de noroc, ci de șansă. Am făcut parte dintr-un proces de luare a unei decizii pentru că mă aflam într-o zi, într-un loc, care a determinat să vin la Cluj. Putem spune că am fost norocos, sau am provocat acest noroc? Desigur, noaptea în care cineva vine la show-ul tău și îi place ce vede și vrea să colaborați, poate fi ceva ce ține de noroc. Sau poate că tu ai provocat norocul…fiind inovator, muncitor și suficient de dedicat pentru a face să se întâmple acel eveniment și a-ți da astfel șansa să fii norocos? Nu pot să vă povestesc un moment în care am fost norocos, ci o serie de circumstanțe fericite.

Este ca și cum ai avea o mentalitate religioasă – într-un fel dacă ai credință, se va întâmpla ce îți dorești, cu condiția să nu fie credință oarbă – ci mai degrabă a fi conștient că faci ceea ce trebuie, în modul care trebuie, atunci când trebuie, pentru a fi norocos.

„Iubesc ideea spectatorului individual în fața experienței colective, împărtășite, care poate fi trăită doar asistând la un peformance live„ – Paul Bourne

Care considerați că sunt în acest moment trendurile în teatru?Mai există forme de expresie care trebuie recuperate sau mai degrabă descoperite?

Privind înapoi și înainte, există o dualitate; o fuziune între teatru și tehnologie digitală, dar și o recalibrare a teatrului ca formă pură a artei de a povesti- experiența umană.

Interesant este faptul că s-au făcut mute cercetări recent cu privire la ideea că jocurile video, timpul petrecut în fața computerului, transmiterea prin live stream a evenimentelor etc. ar reduce numărul persoanelor care participă la spectacole de teatru. Cu toate acestea, adevărat este exact opusul. Mergem la teatru și la evenimente live mai mult decât am mers vreodată. Este foarte clar că avem nevoie (tânjim chiar) de interacțiune umană. Iubesc ideea spectatorului individual în fața experienței colective, împărtășite, care poate fi trăită doar asistând la un peformance live.

Se vorbește mult despre Teatrul Imersiv și chiar am avut ocazia să produc acest gen de teatru. În acest caz, publicul se implică foarte adânc în acțiune, nu doar pasiv, ci influențând desfășurarea acțiunii sau chiar schimbând-o. Acest tip de teatru nu este nou, se întâmplă de câteva secole, încă de când spectatorii strigau la actori sau invadau scena. De la Corurile Greciei, formate din cetățeni simpli care luau parte la Festivalurile Antichității, la Forum-ul modern sau teatrul interactiv. Într-o producție din 1923 a teatrului Meyerhold intitulată Earth Rampant, în Moscova, Trotsky a urcat neanunțat pe scenă în timpul unei scene de luptă și a susținut un discurs improvizat dar însuflețitor în fața trupei de actori, pentru ca apoi să se reașeze pe scaunul său!. Asta înseamnă participare.

Credeți că există vreo limită în ceea ce privește creativitatea în lumea în care trăim astăzi?

Creativitatea este un termen care acoperă atât de mult într-un mod pozitiv și negativ – „această persoană este creativă, aceasta nu este”. Pentru mine creativitate înseamnă supraviețuire și vizează trei registre: Necesitate, Oportunitate și Inventivitate. Avem nevoie de forțe creative pentru a gestiona modul în care evoluăm și astăzi, creativitatea, delimitată de Oportunitate și Necesitate, este conectată foarte adânc cu Inteligența Artificială și Procesarea…Cred cu tărie că amestecăm Inovația, Spiritul antreprenorial și Creativitatea și nu avem idee ce sunt cu adevărat…Sunt sigur că nici eu nu știu. Dar știu că Creativitatea este o forță necesară și la fel cum gândim în mod creativ spre viitor, ar trebui să gândim la fel de creativ înspre trecut.

Cât de dificil este să îi inspiri pe oameni astăzi și să le propui să gândească diferit, într-o lume în care informația este atât de puțin sau chiar deloc filtrată?Oamenii „cumpără” întotdeauna povestea pe care le-o vinzi?

 Știrile false…Poate și acesta este un articol fals.

Din nou, Aristotel propune că pentru a-i face pe oameni „să creadă”, ai nevoie atât de Dovezi, cât și de Putere de a convinge. Cred că acum balanța înclină înspre Puterea de a convinge. Mecanismul bazat pe a credea în baza dovezilor începe să se erodeze. De aceea poveștile sunt importante pentru că sunt prezentate ca oglinzi sau reflecții ale adevărurilor, nu ca absoluturi. Sper ca în activitatea mea, atât în teatru cât și în afara lui, sunt capabil să aduc dovezi, dar și să inspir gândirea. Există un proverb vechi care spune că teatrul este o minciună înfășurată sub formă de adevăr – pe care cu toții o acceptăm atunci când luăm parte la eveniment. Dacă știm asta înainte, ne responsabilizează. Dacă nu o știm, atunci putem fi înșelați sau forțați într-un mod de a gândi care este periculos, sau cel puțin cinic. Așa că, haideți să creăm povești împreună și să „ni le vindem” unii altora, în mod co-operativ, onest și dinamic. Grupul de companii Virgin, deținut de Richard Branson, se ghidează după filozofia „Everyone is Better Off”, de a o duce fiecare dintre noi mai bine, așa că ce-ar fi să urmăm în ceea ce facem, în teatru și în viață această filozofie?.

 Are nevoie lumea în care trăim de mai mulți povestitori?

Poveștile sunt despre „alte lumi”, paradigme și metafore – o fuziune de fantezii și realități. Iubesc poveștile. Când mergem într-un pub la o bere și povestim și ajungem în momentul în care nu ne putem aminti „ce actor juca în filmul acela vechi” sau „câți spectatori au fost la ultimul meci pe care l-am văzut”, sau nu mai știm culoarea părului cuiva, haideți să nu căutăm imediat pe Google răspunsul- haideți să ne bucurăm de răspunsul pe care îl știm doar pe jumătate, pe care oricum îl vom afla în totalitatea lui în scurt timp…dar pentru moment să ne bucurăm de ignoranța noastră, de visele noastre, de conversațiile și poveștile noastre. Să ne bucurăm de oportunitatea și posibilitatea acestor povești. Povești bune, povești oneste. Să pictăm imaginea așa cum o vedem, cum ne-o imaginăm și cum am vrea să fie.

Paul Bourne este manager de instituție de teatru și colaborator al Universității Cambridge. Fost director artistic al teatrului Frankfurt Playhouse și Center Stage New York, Paul a regizat și produs peste 90 de spectacole în zece țări diferite. De asemenea, predă cursuri de Creative Thinking and Enterprise la The Moscow School of Management și Stockholm School of Economics. În calitate de formator și consultant, Paul a coordonat programe pe tema Creative Communication Re-framing pentru multe organizații inclusiv BBC, Liverpool Football Club, McLaren Formula One Racing, Fairtrade și The US Army. În prezent lucrează în calitate de consultant în dezvoltarea startup-urilor creative din România, Slovacia, Africa de Sud și Uruguay.

„Going Beyond”

 „Dacă nu trăiești pe muchie, ocupi prea mult spațiu pe lumea asta… Lumea nouă este o lume complexă. Așa că să încurajăm creativitatea, imaginația și…norocul?! Dacă nu ne dezvoltăm imaginația cum ne putem aștepta să gândim pentru noi?Dacă nu aruncăm zarurile, cum devenim norocoși?Pășiți pe muchie…fiți gata, fiți entuziaști, fiți agili, fiți norocoși!”, Paul Bourne

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

19 − eighteen =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te