Pe piaţa laptelui, România ajunge la coada vacii

Eliminarea, de la 1 aprilie 2015, a cotelor de lapte în UE va duce la dispariţia a zeci de mii de mici ferme de lapte din România. Procesatorii și producătorii medii se zbat să găsească soluţii de supravieţuire, iar marile companii multinaţionale vor avea doar de câștigat, relevă o analiză a revistei Sinteza.


Într-un grajd din comuna Unirea, județul Alba, văcuța cu numărul 2054, alintată cu numele Negruța, își întinde botul umed după furajul pus în fața sa. Este un exemplar dolofan din rasa Holstein, campioana fermei de lapte, cu o producție medie de 50 de litri pe zi. Mănâncă zilnic cam 35 de kilograme de furaj, iar apă are la discreție, în sistem „free bar”, de la una dintre cele patru adăpători ale grajdului.

Fără să știe, Negruța și suratele ei de la restul fermelor de lapte din România sunt în mijlocul unei dezbateri naționale legate de oportunitățile și amenințările pe care le ridică eliminarea cotelor de lapte de pe piața Uniunii Europene, începând din aprilie 2015.

Ferma SC Unilact Transilvania, unde se găsește și Negruța, produce lapte pentru fabrica de brânzeturi cu același nume, și, pe lângă producția proprie, mai colectează lapte de la ferme autorizate din jur, pentru a acoperi necesarul fabricii.

Așadar, Negruța este deocamdată la adăpost de pierderea „locului de muncă”, deoarece face parte dintr-o fermă modernă, adaptată cerințelor de pe piață și pregătită pentru ce va urma.

Lucrurile nu sunt însă deloc roz pentru micii producători independenți de lapte. „Scapă cine poate. Așa va fi. O selecție naturală teribilă. Cine nu se va adapta va dispărea”, profețește sumbru Călin Fărgaciu, directorul Cooperativei Agricole „Someș-Arieș”, profilată pe creșterea vacilor de lapte.

Fermele de lapte integrate au mai multe șanse să supraviețuiască | Fotografii: Vakarcs Lorand

Fermele de lapte integrate au mai multe șanse să supraviețuiască. În imagine, grajdul Unilact Transilvania | Fotografii: Vakarcs Lorand

Liberalizarea pieței

Despre ce este vorba de fapt? În aprilie 2015, piața laptelui din Uniunea Europeană va fi liberalizată complet. Cu începere din 1984, fiecare țară avea alocată o anumită cotă de lapte pe care o putea produce. În caz de depășire a cotei, statul era sancționat, penalizările putând să ajungă la nivelul sutelor de milioane de euro. Din această cauză, țări mari producătoare de lapte și produse lactate, ca Danemarca, Finlanda, Olanda, Franța sau Germania, își limitau producția. Din aprilie 2015, odată cu eliminarea cotelor, aceste state vor putea produce oricât. Oficialii europeni și jucătorii de pe piață estimează că, odată eliberate de presiunea cotelor, aceste țări vor inunda piețele din țările mai puțin competitive în domeniu, cum este și cazul României.

Cu alte cuvinte, laptele din străinătate va putea fi achiziționat la discreție de firmele care produc lactate în România. Cum, în cele mai multe cazuri, este vorba de un lapte mai ieftin și de calitate mai bună, există pericolul ca fermele românești de mici dimensiuni, nemodernizate și neasociate în cooperative, să dispară, din cauză că nimeni nu va mai lua lapte de la ele.

„Semnele au început să apară încă din aprilie 2014 și se vor accentua în 2015. Surplusul de lapte materie primă din țările cu producții mari își va căuta loc pe piețele din Est, și în România, bineînțeles”, rezumă problema Dorin Cojocaru, președintele Asociației Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL).

Liberalizarea cotelor de lapte favorizează fermierii din Germania, Polonia, Danemarca etc. Ei conduc Europa, ei trasează regulile! România nu a fost pregătită să intre pe Piața Comună, a intrat ca o fată naivă și desculță, crezând ca umblă câinii cu covrigi în coadă, dar realitatea a fost alta.

Dorin Cojocaru, Președintele Asociației Patronale Române din Industria Laptelui

România, rămasă în urmă

Suspecții de serviciu în acest caz sunt multinaționalele din domeniu, care, având operațiuni în mai multe țări, au o mult mai mare mobilitate de a colecta lapte de pe piețele cele mai competitive. Iar diferența între o piață puternică și cea din România este uriașă. De exemplu, potrivit surselor de pe piață, producția medie pe cap de vacă furajată este de 3.860 de litri pe an în România, față de 7.000-8.000 de litri, cât produce în medie o vacă în Germania. Alt exemplu: în 2013, România era pe locul zece în Uniunea Europeană din punct de vedere al numărului de vaci, cu un şeptel de două milioane de bovine, dar la producţia de lapte era abia pe locul 18, potrivit oficiul european de statistică, Eurostat.

Negruța, campioana fermei Unilact

Negruța, campioana fermei Unilact

În aceste condiții, Finlanda, cu un șeptel de un milion de capete, a produs de 2,5 mai mult lapte decât România: 1,5 milioane de tone față de 0,62 milioane de tone, în primele zece luni ale anului 2013.

Diferența se explică prin randamentul raselor folosite, concentrarea producției, eficiența tehnicilor de muls, condițiile de creștere etc. Consecința este că în Germania se poate cumpăra lapte proaspăt, integral, netratat la 58 de eurocenți, în ambalaj Tetra Pack, ceea ce în România nu o să găsim niciodată sub un euro – exemplul îi aparține fostului secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu, într-un interviu pentru Agerpres.

Dacă multinaționalele mai mult ca sigur că vor cumpăra masiv lapte din exterior, nici firmele 100% românești, nu se vor da înapoi din a lua lapte de piețele externe. „Dacă e mai ieftin și mai bun, sigur că o să ne completăm producția cu lapte din afară”, spune Marius Bîcu, proprietarul Unilact Transilvania.

Diferența de competitivitate dintre statele UE puternice în domeniu și România a pus pe gânduri și Comisia Europeană. „Sunt foarte preocupat de ceea ce se va întâmpla cu producătorii români după 2015, când vor dispărea cotele de lapte şi piaţa va fi total liberalizată. Dacă producătorii locali nu îşi consolidează o producţie de calitate, multe branduri româneşti de lactate, cu capital internaţional, riscă să nu mai producă cu lapte românesc”, spunea comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloș, în martie 2013, citat de Mediafax.

Mereu nepregătiți

Firmă de dimensiuni mici, Unilact Transilvania are un sistem de producție integrat, deținând atât o fermă de lapte cât și o fabrică de brânzeturi. Producția fermei de lapte asigură 2,7 tone de lapte din necesarul de nouă tone procesate zilnic, în perioada de vârf a producției, spune directoarea fabricii de brânzeturi, Claudia Pașca. Fiind o firmă care are dreptul să exporte pe piața europeană, din 1 ianuarie 2014 Unilact este obligată să colecteze lapte doar de la acei producători al căror lapte îndeplinește normele europene în domeniu. Inginerul zootehnist Marius Ganea are grijă de cele 345 de vaci ale fermei Unilact, gestionează colectarea laptelui de la producătorii din jur și este de o sinceritate dezarmantă: „Dacă sunt 10% din producători care au făcut conformizarea cu normele europene, din punct de vedere al calității laptelui la numărul admis de germeni și celule somatice. Restul, ce au făcut cu banii din subvenții? Vă zic eu: și-au pus gresie și faianță în baie, dar de muls, mulg tot cu mâna, nu au luat o mulgătoare”.

Dacă sunt 10% din producători care au făcut conformizarea cu normele europene, din punct de vedere al calității laptelui la numărul admis de germeni și celule somatice. Restul, ce au făcut cu banii din subvenții? Vă zic eu: și-au pus gresie și faianță în baie, dar de muls, mulg tot cu mâna

Marius Ganea Inginer zootehnist, Unilact Transilvania

Ora mesei într-un grajd aparţinând lui Dan Ţandea, preşedintele cooperativei „Someş-Arieş”

Ora mesei într-un grajd aparţinând lui Dan Ţandea, preşedintele cooperativei „Someş-Arieş”

Oricum, conformarea cu standardele europene nu este decât un pas pentru a putea rezista pe piață după aprilie 2015. Al doilea este concentrarea producției, prin asociere. Un astfel de caz este cel al Cooperativei „Someș – Arieș”, care reunește 60 de producători din județul Cluj. Directorul acesteia, Călin Fărgaciu, avansează un scenariu aproape apocaliptic pentru perioada de după eliminarea cotelor de lapte: „Fermierul mic, dacă nu reușește să intre într-o cooperativă o să fie terminat de pe piață. Să luăm județul Cluj. Sunt 5.300 de exploatații de lapte de peste trei capete. Dintre acestea, ferme comerciale de peste 20 de capete sunt 200. Diferența dintre 5.300 și 200, adică 5.100, nu se știe dacă vor scăpa”, spune Fărgaciu.

Pe plan național, estimări oficiale arată că 90% dintre crescătorii de vaci de lapte, respectiv cei cu două-trei vaci, nu vor putea face față concurenței. În cifre absolute, este vorba despre 800.000 de crescători. Probabil o parte dintre aceștia vor trece pe producția de carne, pentru a supraviețui.

În cooperativa condusă de Călin Fărgaciu sunt asociați 60 de fermieri, care dețin în total 2.200 de vaci de lapte și produc 35 de tone de lapte/zi. Cooperativa este o organizație relativ solidă, care reușește să negocieze discounturi de până la 40% la furaje și alte materii de care au nevoie crescătorii din asociație și livrează lapte pentru marele procesator internațional FrieslandCampina, cu capital olandez. Totuși, viitorul nu este lipsit de griji. „Va trebui să vedem cum va fi după aprilie 2015. Deja negociem volume de lapte și cu alți procesatori de lapte, firme mai mici, ca să nu ne pomenim că rămânem fără piață de desfacere”, spune Fărgaciu.

Ghid de supraviețuire pentru procesatori

Pe lângă producătorii de lapte, odată cu liberalizarea pieței vor fi puși în dificultate și procesatorii. „Produsele lactate din aceste țări puternice vor veni pe piețele estice. Producătorii mici și medii se pot adapta la piață, dacă mai fac ceva investiții pe siguranța alimentară și ambalaje. Au două variante: produse ieftine și/sau produse cu tentă românească!”, spune Dorin Cojocaru, președintele APRIL. „Țările cu piețe puternice vor să ne invadeze piața cu produse, iar retailerii sunt ai lor. Ar trebui să se facă o separare la raft între produsele românești și cele străine”, crede Călin Fărgaciu, directorul Cooperativei „Someș-Arieș”. Lansarea unor produse premium sub brandul „De la ferma”, diversificarea producției și investiția în tehnologie sunt doar câteva din măsurile luate de Unilact pentru a rezista pe piață. Fabrica de brânzeturi arată ca o farmacie, cu un flux tehnologic ireproșabil, dar probleme nu lipsesc. „E greu să faci profit, când retailerul care îți pune marfa pe raft îți ia 30% din preț. Apoi, mai e o problemă: lumea mai bine dă bani pe o porcărie la preț mic, decât un ban în plus pentru calitate”, spune Marius Bîcu.În final, diferența se va face pe raft, iar dorința românilor de a cumpăra produse din propria țară nu este un factor de neglijat. „Produsele românești sunt mai bune ca și calitate nutriționala, dar sunt mai scumpe. Depinde cum vor fi primite ele de către consumatorul român. Depinde și de puterea de cumpărare a românilor. Tonul la «patriotism» se dă la raft, de către consumator”, încheie Dorin Cojocaru.

Produsele românești sunt mai bune ca și calitate nutriționala, dar sunt mai scumpe. Depinde cum vor fi primite ele de către consumatorul român. Depinde și de puterea de cumpărare a românilor. Tonul la «patriotism» se dă la raft, de către consumator

Dorin Cojocaru, președintele APRIL

Autoritățile cugetă

Nu se poate spune, însă, că măsura care se va aplica din aprilie 2015 nu a fost cunoscută. Reforma sistemului este știută încă din 2008, dar – spun fermierii –România a fost din nou luată prin suprindere. Astfel, ministerul de resort din România studiază de un an posibilitatea introducerii unui sistem de atenuare a efectelor eliminării cotelor, dar încă nu a anunțat cum va funcționa acesta. „În anul 2015 vor fi eliminate cotele de lapte, iar provocarea pe care o are România ar putea fi chiar pe acest sector, pentru că va fi o competiție foarte puternică pe importurile de lapte. Și în momentul de față foarte multe întreprinderi din Transilvania, din pacate, importă lapte din Ungaria, pentru că nu există suficient lapte care să corespundă calitativ. Și cred că ar trebui sa intervenim cu un subprogram pe acest sector”, declara ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, în august 2013.

Călin Fărgaciu prevede un viitor sumbru pentru micii crescători de vaci

Călin Fărgaciu, directorul Cooperativei „Someș-Arieș” prevede un viitor sumbru pentru micii crescători de vaci

Comunicatul oficial al APIA:
Având în vedere eliminarea sistemului cotelor de lapte, au apărut noi reglementări legale privind livrarea laptelui de la producător către prim-cumparatorul de lapte, astfel:

  • orice livrare de lapte pe teritoriul României se poate realiza doar în baza unui contract încheiat între părţi;
  • durata contractului trebuie să fie de minim 6 luni;
  • orice livrare de lapte în afara contractului se sancţionează conform legii;
  • începând cu 1 mai 2015, operatorii economici care achiziţionează lapte de la producători trebuie să declare până pe data de 15 a fiecarei luni, cantitatea de lapte achiziţionată de la producători în luna precedentă;
  • pentru a putea rezista pe piaţa laptelui şi pentru a creşte puterea de negociere a preţului laptelui cu prim-cumparatorii, producătorii trebuie să se constituie în organizaţii de producători. Pentru a fi recunoscute, organizaţiile de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate trebuie să depună cererea de recunoaştere însoţită de documentele anexe la centrele judeţene APIA de care aparţin, conform HG nr.441/2014;
  • organizaţia de producători recunoscută poate negocia contractele de livrare a laptelui crud în numele membrilor acesteia.

Au trecut de atunci ani, dar respectivul subprogram nu a apărut. Totuși, Dacian Cioloș, fostul comisar european pentru Agricultură, rămâne optimist – sau cel puțin diplomat. „Există, dincolo de plățile directe normale, posibilitatea de a aloca anumite subvenții specifice pentru sectorul laptelui și există în programul de dezvoltare rurală instrumente, inclusiv posibilitatea de a face un subprogram pentru sectorul laptelui”, a explicat acesta, citat de Agerpres.

Se putea interveni mai iute pentru întărirea acestui sector? Președintele APRIL crede că da. „Am obosit de când tot trag semnale de alarmă și propun soluții. Am spus din 2010, 2012, 2013… atunci se mai puteau propune soluții… acum este prea târziu pentru strategii de dezvoltare și întărirea competitivității fermelor românești și a procesatorilor români! Exemplu: în Republica Moldova statul subvenționează repopularea fermelor părăsite! Guvernul României ar fi trebuit să stimuleze investițiile în zootehnia românească din 2009-2010, ca până acum să se amortizeze investițiile, iar costurile să se diminueze, pentru a permite prețuri competitive pe piața UE”, spune Dorin Cojocaru.

Se conturează, așadar, un nou eșec de adaptare a României pe piața europeană, după modelul iernilor care ne iau mereu prin suprindere. Ce ar mai fi de făcut? „Suntem în ceasul al 12-lea și jumătate. Nu știu ce ar mai putea să facă statul acum. Singura soluție este asocierea de tip economic. Restul se face în câteva generații”, încheie Călin Fărgaciu, directorul cooperativei „Someș-Arieș”.

Negruța rumegă cu un aer absent furajul pregătit cu atenție, din fân de lucernă, siloz de lucernă, siloz de porumb, borhot de bere și diverse concentrate. Fără să știe, este o supraviețuitoare pe piața dură a Uniunii Europene. Cei 50 de litri de lapte pe care îi dă zilnic se vor regăsi și peste un an în brânzeturile produse de fabrica de lângă fermă, pentru că stăpânii ei au investit din timp în tehnologie și în producția integrată. Pentru alte mii și mii de surate ale Negruței, viitorul e un abator.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

16 + 14 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te