Perspectivele economice ale României pentru anul 2014


Evoluţia economică pentru anul curent este pozitivă, dar se bazează pe un grad ridicat de interventionism, sectorul privat avand un spatiu mic de miscare.

Analizele facute in Romania la sfarsitul anului trecut arata ca economia continua sa se intareasca (PIB + 2,2%), pe fondul cresterii investitiilor in bunuri de capital (de la – 1,3% la +1%) si a consumului final (de la +0,2% la +1%). Insa, exporturile romanesti vor inregistra o decelerare semnificativa (de la + 3,3% la – 0,1%). Aceasta prognoza sustinuta aproape de toata lumea ma contrariaza, intrucat cresterea economica in Romania depinde de calitatea deciziilor publice, precum si de evolutia pietelor externe si a politicilor publice externe (policy spillover).

Potrivit datelor de politica fiscala reflectate in buget, cresterea economica are ca axa investitiile publice. Acestea se dubleaza, comparativ cu 2013, ajungand la 6% ca pondere in PIB. Estimarea mi se pare usor supraevaluata, chiar in conditiile in care, desi s-a facut o selectie a marilor proiecte, au fost introduse noi programe care sa sustina lucrarile publice aflate in responsabilitatea guvernelor locale.

Cresterea economica in 2014 se bazeaza pe politici fiscale in care agregatele sunt atent construite, dar constrangatoare si descurajante pentru sectorul privat local si investitii straine directe. Avand la baza o conceptie keynesiana, bugetul face un compromis intre necesitatea reducerii deficitului structural si realizarea tintelor politice in planul investitiilor publice de capital. Drept urmare, cheltuielie publice se sustin atat pe taxele in vigoare cat si pe altele noi. Taxarea suplimentara anuleaza majorarea nivelului cotei unice, precum si excesul de imprumuturi publice in cazul fortarii cheltuielilor publice. Era insa de preferat ca sursa de finantare a investitiilor publice sa fie asigurata preponderent din fonduri europene, ceea ce ar fi condus la o reducere mai mare a deficitului bugetar.

In planul politicii monetare, scaderea ratei dobanzii de catre banca centrala nu va stimula investitiile private. Bancile din Romania vor fi reticente sa flexibilizeze finantarea, tinand cont de faptul ca rata creditelor neperformnate este de peste 21%. Totodata, piata bancara va traversa cel putin 3 ani de consolidare, timp in care creditul va fi restrictiv, in conditiile conformarii la criteriile Basel III si mentinerii unor costuri ridicate pentru capitalul imprumutat. Totodata, banca centrala intentioneaza sa reduca nivelul rezervelor minime obligatorii in lei si valuta, ceea ce pe o piata cu exces de lichiditate conduce la iesiri de capital din Romania, nicidecum la finantarea investitiilor locale. Asadar, ruptura intre pietele financiare si economia reala se va mentine, fiind nevoie de sustinerea finantarii sectorului privat prin alte canale.

Revenind la prognoza cresterii economice exprimate prin produsul intern brut, apreciez ca exporturile nete ar putea avea o valoare peste zero, intrucat in zona euro se inregistreaza o revenire a economiei la valori pozitive (+0,9 PIB) si o consolidare a cererii interne. In Romania, consumul privat este posibil sa aiba un salt, dar la valori mai mici decat cele prognozate. Pentru consumul privat conteaza nu doar cresterea anuntata a venitului minim, care afecteaza aprox.804.000 persoane din totalul populatiei ocupate de 9,2 milioane, ci si absorbtia fortei de munca aflata inca in somaj. Ori, in ipoteza mentinerii subfinantarii sectorului privat si a cresterii costului cu forta de munca, este putin probabil ca somajul sa scada. Totodata, piata muncii nu trece prin transformari structurale, informatia privind cererea si oferta de forta de munca fiind distribuita asimetric. Angajarile se fac pe criteriul costului, nu al educatiei, cu efect scazut in productivitate.

Toate aceste aceste aspecte ma fac sa cred ca la produsul intern brut, investitiile publice si exportul net vor conta mai mult decat consumul privat.

Desi nu exista o decuplare a pietelor de zona politica, nu exista riscuri medii sau mari pentru economie, chiar in conditiile amplificarii starilor conflictuale mai cu seama in a doua jumatate a anului. Riscurile economice se cuantifica in functie de situatia balantei de plati, precum si de stabilitatea monetara si financiara interna. Ori, chiar in conditiile unor tensiuni politice mari, precum cele din 2012, nu vor aparea riscuri de acest gen.

Pe ansamblu, cresterea economica va reflecta politicile de macrostabilizare si doar in mica masura modificarea structurala a cadrului institutional. Asta inseamna ca Romania continua sa se miste intr-o economie noua la scara globala, dar depinde de o lume veche politica la scara locala si regionala. Aceasta situatie nu o sa ne ajute la recuperarea decalajelor fata de lumea industrializata, in conditiile in care este nevoie de o crestere a PIB potential si de o reducere a decalajului intre PIB real si cel potential.

Influenta externa asupra cresterii economice din Romania va fi puternica, mai cu seama in privinta exporturilor si a intrarilor de capital. Economia globala va creste cu 3 – 3,3%, mai anemic in tarile industrializate (2% per total si 0,9% in zona euro) si mai consistent in tarile in curs de expansiune/dezvoltare (5,6%). Motorul cresterii vor fi SUA si China. In SUA politica de expansiune monetara (quantitative easing) se incheie, ceea ce va incuraja atragerea capitalului financiar in detrimentul tarilor in curs de dezvoltare. Zona euro este inca intr-o perioada de consolidare fiscala si a sectorului bancar, ceea ce inseamna ca nu va sustine iesiri de capital catre centrul si estul Europei, decat pe randamente mari. Prin urmare, Romania nu poate miza pe investitii straine directe, decat daca ajusteaza drastic taxele. Pe de alta parte, desi Acordul de comert si parteneriat in investitii intre NAFTA si Uniunea Europeana poate aduce beneficii de 125 mld US$ anual, in fiecare bloc economic, in tara noastra nu cred ca s-a facut o analiza a pietelor din cele doua Americi.

Marile tari in expansiune (China, Rusia, India, Africa de Sud) isi incetinesc cresterea economica, fie ca urmare a scaderii drastice a preturilor la metale si hidrocarburi (Rusia, Africa de Sud), fie datorita faptului ca economia lor trebuie sa treaca intr-o alta faza de dezvoltare (China) cu accent pe crestere de productivitate si consum privat si mai putin acumulare de capital. Pentru Romania, scaderea preturilor la bunuri fungibile (hidrocarburi si metale) va avea impact atat asupra preturilor interne, cat si in privinta realizarii unor investitii in industria extractiva. Pe de alta parte, expansiunea marfurilor romanesti pe pietele tarilor emergente poate conduce la o balanta comerciala pozitiva, oportunitatile fiind mai mari decat in zona euro.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

five × three =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te