Prizonierii geografiei

Ultimii trei ani au schimbat tot ceea ce lumea modernă ştia despre domeniul energiei. România a fost chemată să se adapteze acestui trend şi putem spune că a reuşit, fie şi numai prin adoptarea unei noi Strategii Energetice Naţionale, un proces legitim, atât timp cât precedenta strategie fusese adaptată contextului de ţară non-euro şi era considerată de specialişti ca fiind stufoasă, neclară şi aducând mai mult cu un compendiu de studii şi păreri decât cu o strategie bazată pe o analiză făcută într-un mod sistemic şi pe o modelare recunoscută ştiinţific.


Distribuie articolul

2018 este o bornă pentru industria energetică. Finalizarea Strategiei Energetice Naţionale şi reconfigurarea direcţiilor de lucru aflate sub reglementarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE) sunt două elemente de parcurs care vor avea repercusiuni directe în tariful de transport şi distribuţie pentru gaz şi electricitate, cu efecte în preţul final plătit de consumator.

Acordul de la Paris (COP 21) produce deja efecte prin trasarea noilor ţinte pentru emisiile de carbon şi alte noxe şi pune în mare dificultate producătorii de electricitate pe cărbune.

După ce vibraţiile scumpirilor generate de liberalizarea pieţei de electricitate şi gaz au trecut, fără ca preţurile să cunoască fluctuaţii majore, România arată ca o ţară matură şi avansată.

Finalizarea negocierilor pe noile directive europene pe energie, pachetul Energie Curată pentru Toţi Europenii (sau Pachetul de Iarnă, cum mai este cunoscut), va genera nevoia alinierii legislaţiei primare şi secundare din România cu impact major pe eficienţa energetică, pe reconfigurarea modelului pieţei de energie şi va duce la o regândire strategică în abordarea consumatorului vulnerabil.

În acest context, finalizarea Strategiei Energetice Naţionale devine cheia resetării europene a întregului edificiu energetic naţional şi se conturează ca veriga lipsă a unui sistem esenţial pentru existenţa societăţii şi pentru dezvoltarea acesteia.

Elaborată în două faze de guvernele Ponta (sub conducerea ministrului Răzvan Nicolescu) şi continuată de guvernul Cioloş (sub conducerea ministrului Victor Grigorescu şi sub coordonarea lui Radu Dudău), Strategia Energetică Naţională se află în atenţia Ministerului Energiei în vederea finalizării, obţinerii acordului de mediu şi alinierii la programul şi viziunea actualei guvernări. Document de o importanţă extremă pentru adaptarea poziţiilor României la tendinţele europene şi internaţionale, bazat pe o analiză modelată pe soluţia PRIMES/GEM-E3, finalizarea în prima jumătate a anului 2018 este previzibilă şi necesară.

Impactul pe care adoptarea şi asumarea de către Guvernul României a Strategiei Energetice Naţionale îl va avea asupra economiei naţionale şi chiar a geopoliticii zonale este extrem de mare prin prisma opţiunilor pe care Sistemul Energetic Naţional le are de făcut ca răspuns la o multitudine de necunoscute.

În primul rând trebuie să ne adaptăm la contextul geostrategic şi la nevoia de conservare a securităţii energetice a României, ceea ce nu va fi deloc simplu. E nevoie şi de aliniere a politicilor publice energetice la directivele şi ţintele UE (energie regenerabilă, eficienţă energetică, noi modele de piaţă, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră).

Starea învechită a unor centrale de producere a energiei electrice şi a reţelelor de transport şi distribuţie este un handicap tehnologic.

Devine stringentă şi elaborarea unei strategii privind diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz metan.

Necesitatea creşterii gradului de interconectare cu ţările vecine fie că ne referim la gaz metan sau la energie electrică trebuie să fie pe agenda decidenţilor politici.

De asemenea, utilizarea optimă a resurselor existente şi definirea opţiunilor de dezvoltare a unor noi sisteme de producere a energiei electrice apare ca o necesitate.

Devierea de la model este ceea ce ar trebui avut în vedere şi, Slavă Domnului, trăim timpuri care ne arată cât de „subţiri” sunt astăzi prognozele. În acest sens, păstrarea unui mix energetic variat şi bazat în principal pe resurse interne ar trebui să reprezinte cheia de boltă a Strategiei Energetice Naţionale.

În sfârşit, dar nu mai puţin importantă este alinierea pieţei româneşti la noile tendinţe de consum energetic şi impactul factorilor de progres tehnologic asupra sistemelor de producere, transport şi distribuţie şi de utilizare a energiei.

Ştiu că acest tablou este dificil de omogenizat şi probabil că unii m-ar putea bănui că sunt un visător. Recunosc, ţintele sunt dificil de atins, dar pentru asta suntem aici. România nu se mai poate salva decât prin efortul conjugat al unor minţi luminate şi printr-un nesperat dar de la Dumnezeu. Altfel, rămânem cu ochii mari şi cu privirile aţintite spre alte ţări care ne-au arătat că pot atunci când îşi propun, că reuşesc atunci când se unesc şi că devin puternice când depăşesc barierele iluzorii ale doctrinelor politice. Stânga şi Dreapta înseamnă România şi nu contează cine conduce azi Ministerul Energiei, ceea ce contează este dacă interesul consumatorului român este primul punct pe agenda ministrului.

Principalul avocat al acestei idei este inclusiv această Strategie Energetică Naţională, care ne arată clar că un document care a traversat trei guverne şi mai multe filosofii politice a devenit robust si foarte bine structurat, beneficiind de coordonarea unui specialist educat corect pentru un astfel de obiectiv, deoarece specialiştii vorbesc aceeaşi limbă.

Astăzi, Strategia constituie un obiectiv esenţial pentru dezvoltarea sănătoasă a României. În opinia mea sunt câteva elemente importante de care este urgentă nevoie să fie aduse în discuţia principalilor jucători de pe piaţa energetică, tocmai pentru ca finalizarea şi, ulterior, asumarea politică a strategiei să fie realizate:

  1. Lipsa adaptării strategiei la perspectiva de dezvoltare industrială a ţării în perioada de până la 2030 cu perspectiva 2050, parte componentă a unei strategii de ţară. Absenţa unor modele de dezvoltare a consumului susţinute de proiecţii economice mai largi, plasează în centrul preocupării actualei Strategii Energetice consumatorul vulnerabil, evitând (din lipsă de date concrete) să se centreze pe politica de dezvoltare industrială a României.

Schimbarea modelului de consum de la preponderent industrial înainte de 1989 la modelul bazat pe consumul casnic şi comercial în prezent, creează alături de împărţirea companiilor producătoare de energie electrică pe criteriul tehnologiei (cărbune, hidro, nuclear, etc), una din problemele cele mai mari în managementul sistemului energetic naţional. Pentru o viziune coerentă care să genereze o strategie eficientă, este necesară determinarea corectă a nevoilor ţării şi regiunii în perspectiva de dezvoltare energetică.

  1. Multitudinea factorilor luaţi în considerare în vederea modelării şi analizei stării de fapt a creat o capcană des întâlnită în cazul elaborării de strategii şi anume aspectul complex şi lipsit de simplitate pe care-l aşază în faţa cititorului, oricât de specializat ar fi acesta. Până la urmă, analiza, oricât de complexă şi elaborată, trebuie să lase viitorilor miniştri ai energiei un sumar executiv care să exprime cu simplitate şi claritate opţiunile pe care România le-a ales în continuarea dezvoltării sistemului energetic naţional. Fără a pretinde că lucrurile sunt simple în esenţa lor, rezultatul unei analize profunde făcute de specialiştii care stăpânesc fenomenul, va fi întotdeauna prezentat în aşa fel încât poate fi înţeles cu uşurinţă de aproape oricine.

Consumul de energie este elementul central şi lui i se adresează analiza, opţiunile de generare de electricitate sunt clare având cărbunele cu resurse modeste şi instalaţii vechi aflat sub presiunea costului certificatelor de carbon, producţia hidro cu perspective stabile şi sănătoase, producţia nucleară cu nevoia investiţiilor în prelungirea duratei de viaţă a actualelor reactoare şi cu oportunitatea dezvoltării altor două unităţi care să compenseze scăderea producţiei pe cărbune. Oportunitatea dezvoltării de centrale în cogenerare pe gaz, bazându-se şi pe noile rezerve de gaz descoperite în Marea Neagră, constituie principala direcţie de dezvoltare a generării de electricitate. Sursele regenerabile – România are potenţial de dezvoltare chiar în lipsa schemelor de susţinere, cu oportunitatea de a dezvolta parcuri fotovoltaice şi eoliene de către actualii producători bazaţi pe cărbune care au terenuri rezultate din decomisionare şi instalaţii electrice existente, experienţa şi posibilitatea realizării de centrale de producţie virtuale, care să combine producţia în sensul generării cât mai eficiente.

Sistemul de transport şi distribuţie trebuie restructurat în sensul reţelelor inteligente (smart grids), având ca obiectiv răspunsul optim al generării de electricitate la nevoile de moment ale consumului (demand response).

Diversificarea surselor de alimentare cu gaz este un obiectiv aflat constant în preocuparea întregii Europe, România având deja în execuţie un foarte important proiect (BRUA), dar fiind totodată nevoită să negocieze cât mai bine interconectarea cu marile trasee care astăzi par să ne ocolească.

  1. Nassim Nicholas Taleb a revoluţionat abordarea elaborării de strategii, publicând în 2007 o carte intitulată „Black Swan”. Fără intenţia de a prezenta un document atât de complex, ideea pe care trebuie să o reţinem în elaborarea Strategiei Energetice Naţionale este aceea că imprevizibilul este cel care determină în mod esenţial modul în care arată lumea, iar elaborarea strategiilor ar trebui să se bazeze în principal pe robusteţea cu care se răspunde evenimentelor imprevizibile decât pe modelarea viitorului previzibil. Devierea de la model este ceea ce ar trebui avut în vedere şi, Slavă Domnului, trăim timpuri care ne arată cât de „subţiri” sunt astăzi prognozele. În acest sens, păstrarea unui mix energetic variat şi bazat în principal pe resurse interne ar trebui să reprezinte cheia de boltă a Strategiei Energetice Naţionale.
  1. În ultimul rând, consider că Strategia Energetică Naţională trebuie să acorde o atenţie deosebită celei mai importante resurse pe care se bazează: resursa umană. Asistăm, din păcate, la un fenomen grav de depopulare a României şi acesta afectează cu preponderenţă categoria aşa numitelor „gulere albastre”, personalul tehnic calificat. Exodul spre ţări care oferă o perspectivă mai stabilă şi salarii mai mari, combinat cu lipsa învăţământului tehnic şi profesional, creează un risc deosebit cu privire atât la capacitatea de a transforma în realitate investiţiile enorme necesare (12-14 mld. euro în următorii 10-12 ani), cât şi de a întreţine instalaţiile existente. Îmbătrânirea acestui tip de personal (media în industrie este de peste 42 de ani) şi lipsa perspectivei de apariţie de noi generaţii de specialişti în acest domeniu creează un efect extrem de periculos pe care Strategia trebuie să-l simuleze şi să-l ia în considerare.

Am devenit prea obişnuiţi să primim confortul pe care utilizarea atât de facilă a energiei ni-l oferă zilnic. În realitate, resursele pe care planeta le deţine pentru a ne oferi acest confort, precum şi impactul pe care, generând energie, îl producem asupra mediului, au devenit principalele probleme ale omenirii. Cu atât mai mult avem deci datoria de a deveni responsabili în modul în care folosim această resursă. Contribuţia pe care toţi cei care lucrează în acest domeniu o aduc, de la cercetători care explorează noi soluţii, materiale sau tehnologii, la electricienii şi instalatorii care întreţin, repară sau instalează noi sisteme, are ca principal obiectiv continuitatea, siguranţa şi creşterea eficienţei în utilizarea energiei. Este oarecum paradoxal faptul că trăim într-un univers în care energia este inepuizabilă, iar pentru noi este atât de complicat să o generăm şi să o utilizăm într-un echilibru cu natura. Ar putea fi un fapt insesizabil consumul nostru energetic în economia sistemului nostru solar, iar noi punem în risc echilibrul minunat care a făcut posibilă inclusiv existenţa proprie. Este cu atât mai important să plănuim strategic nu pentru a avea energie ieftină, ci pentru a avea energie sustenabil obţinută, nu pentru a avea energie nelimitată, ci pentru a utiliza energia responsabil, nu pentru a genera cât mai multă energie, ci pentru a dezvolta o industrie puternică, care să ofere siguranţă şi locuri de muncă.

Pentru România, în anul 2018 nu se conturează riscuri majore şi nu există potenţial critic nici în explozia preţului şi nici în alte crize energetice.

Pentru România, riscul asimetric pe care trebuie obligatoriu să-l depăşim este încadrarea anului în calendarul timpului pierdut.

Ne confruntăm cu riscul pierderii lui, aşa cum au trecut şi ceilalţi ani, fără ca România să aleagă şi să repornească motoarele pe drumul corect care ne duce către siguranţă, eficienţă şi responsabilitate în acest domeniu.

 

Corneliu Bodea este unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori români si preşedintele Centrului Român al Energiei (CRE), asociaţie de renume în domeniul energetic. Bodea susţine priorităţile sectorului energetic românesc şi facilitează comunicarea cu instituţiile relevante de la Bruxelles, implicându-se activ în problematicile naţionale, regionale  şi europene ale domeniului în care îşi desfăşoară activitatea. Totodată este acţionar al grupului internaţional de companii ABBC şi CEO al Adrem, brand cu o istorie de peste 20 de ani pe piaţa din România. Adrem include companiile grupului specializate în produse, soluţii şi servicii aferente domeniului energetic: Adrem Invest, Adrem Engineering şi Adrem Link. Are o experienţă de peste 20 de ani în domeniul energetic, perioadă în care a lucrat îndeaproape cu compania Adrem Invest, cea cu care a pornit la drum în 1992, a dezvoltat un brand de companie şi o viziune de management care preţuieşte şi dezvoltă continuu resursa umană. Totodată, Bodea susţine cu pasiune tinerele talente şi start up-urile româneşti, prin proiecte de leadership şi mentorship precum Leaders School şi RICAP. De formaţie inginer, Corneliu Bodea şi-a continuat parcursul profesional susţinut de o diplomă în management şi ulterior de un MBA, din partea Open University, Marea Britanie.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

nineteen − nine =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te