Provocările oraşelor inteligente


Distribuie articolul

Ideea de „Smart City” a devenit din ce în ce mai populară în ultimele două decenii, atât în domeniul cercetării aplicate şi al literaturii ştiinţifice, cât şi în discursul factorilor de decizie. De la politici europene la proiecte locale, conceptul este acum ubicuu. Şi în România, deşi mai târziu (şi mai greu), interesul pentru oraşe inteligente s-a aprins puternic în ultimii trei-patru ani.

Şi totuşi, ce este un „Smart City”, mai mult decât termenul în vogă al zilei?

Cuvântul „smart” încearcă să reducă la esenţă succesul oraşelor contemporane, eficiente, viabile, durabile şi deschise cetăţenilor. Imagine din Tokyo

În practică, nu există o definiţie comun acceptată a unui oraş inteligent, ci peste 130 de astfel de definiţii formulate în publicaţii de specialitate, pe lângă multe altele care „plutesc” în mediul online, şi care reduc de multe ori în mod eronat conceptul la tehnologizare excesivă. Potrivit focus- grupului ITU-T privind oraşele inteligente şi durabile, următoarele atribute ale Smart Cities apar consecvent în literatura de specialitate:

  1. Sustenabilitatea, cu referire la infrastructura şi guvernarea oraşelor, energia şi schimbările climatice, poluarea şi deşeurile, precum şi aspectele sociale, economice şi de sănătate;
  2. Calitatea vieţii, înţeleasă ca bunăstare emoţională şi financiară;
  3. Calitatea urbană, incluzând tehnologia şi infrastructura, durabilitatea, guvernanţa şi economia;
  4. Inteligenţa, respectiv ambiţia implicită sau explicită de a îmbunătăţi standardele economice, sociale şi de mediu. Aspectele cotate în mod frecvent ale inteligenţei includ sectoarele: economie, guvernanţă, mobilitate, mediu, oameni (educaţie) şi locuire.

Un oraş smart ar trebui să fie aşadar, în teorie, un oraş inovator, care utilizează tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi alte mijloace de îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru eficientizarea funcţionării serviciilor urbane şi creşterea competitivităţii, asigurând, în acelaşi timp, satisfacerea nevoilor generaţiilor prezente şi viitoare în plan economic, social şi de mediu (conform International Telecommunications Union).

Cuvântul „smart” încearcă să reducă la esenţă succesul oraşelor contemporane, eficiente, viabile, durabile şi deschise cetăţenilor: Viena, Amsterdam, Stockholm, Tokyo, Seul sau Boston sunt numai câteva dintre acestea. Nu există însă o formulă universală de transformare a unui oraş (cu provocări, istorie şi context specific) într-un Smart City, însă putem identifica o serie de iniţiative ale unor oraşe europene care au avut succes în transformarea unuia sau mai multor sectoare Smart Cities.

Rotterdam (Olanda) derulează în acest moment peste 200 de iniţiative şi proiecte Smart Cities, incluzând sisteme inteligente pentru iluminat public, senzori pentru optimizarea colectării deşeurilor, un sistem integrat de management al apei, ce include un radar de ploaie cu precizie ridicată şi un sistem de control automat pentru parcaje. Poate cel mai ambiţios proiect, Rotterdam 3DCity, utilizează amplele date deschise pe care municipalitatea le pune la dispoziţia cetăţenilor şi profesioniştilor, pentru a crea o copie fidelă virtuală a oraşului în multiple scopuri: planificare urbană în timp real şi simulări ale unor noi investiţii imobiliare, informaţii pentru cetăţeni, sprijin pentru economia şi evenimentele locale, şi multe altele.

În Estonia, prin platforma e-estonia.com, 99% din serviciile publice sunt disponibile online, excepţie făcând căsătoriile, divorţurile şi tranzacţiile imobiliare. 38% dintre cetăţeni interacţionează cu serviciile guvernamentale şi administrative aproape în întregime online, iar încă din 2013, 95% din declaraţiile fiscale sunt depuse online. În cadrul alegerilor parlamentare, votul electronic (implementat din 2005, în premieră globală) a reprezentat peste 30% din totalul voturilor exprimate. Guvernul estimează că digitalizarea serviciilor publice economiseşte un efort anual echivalent a 800 de ani de muncă.

Tehnologia din spatele abordării prelucrării datelor personale este X-Road, o soluţie open-source, dezvoltată de un „spin-off” al Institutului de ciberbetică naţional, care utilizează tehnologia blockchain pentru securizarea datelor.

Prin strategia Circular Glasgow (www.circle-economy.com/wp-content/uploads/2016/06/circular-glasgow-report-web-low-res.pdf), oraşul britanic şi-a definit o agendă locală, identificând sectoarele-cheie de importanţă economică locală (educaţie, producţie industrială şi sănătate), cartând fluxurile materiale şi identificând strategii tangibile de optimizare a consumului de resurse, cum ar fi producţia combinată aquaponică de carne, legume şi peşte, şi de recuperare a deşeurilor, sau cerealele reziduale din industria berii, care pot înlocui până la 50% din făina necesară pentru producţia pâinii. Agenţia formată cu sprijinul Camerei de Comerţ şi a administraţiei publice, Circular Glasgow, implementează în acest moment proiecte-pilot pentru a demonstra soluţiile şi a identifica cele mai bune metode pentru scalare.

Din toate cele trei exemple de mai sus, transpare o caracteristică esenţială a oraşelor inteligente, indiferent de abordare, anume capacitatea de a prioritiza şi contextualiza investiţii urbane integrate, răspunsuri la contextele specifice locale, care au un impact vizibil pentru oraş şi oameni.

Adesea, când se discută despre bune practici, exemplele includ soluţii inteligente, dar punctuale, care, şi dacă ar fi „importate” în România, nu pot aduce o transformare structurală pentru că nu sunt contextualizate la nivel local. Iar cu proverbiala floare nu se face primăvară, cu atât mai puţin dacă nu este aclimatizată la condiţiile locale.

Înţelegerea necesităţilor unui program de investiţii pentru oraşele inteligente româneşti înseamnă aşadar în primul rând înţelegerea contextului şi trăsăturilor definitorii, între care:

  1. O infrastructură urbană care s-a dezvoltat în mod fragmentat, în contextul unor populaţii urbane care exercită din ce în ce mai multă presiune asupra sistemelor de transport şi edilitare, în special în periferii;
  2. O populaţie în curs de îmbătrânire, care pune presiune pe sistemele de asistenţă socială şi care are nevoie de soluţii alternative pentru asigurarea unui trai independent şi de calitate;
  3. Un proces de restructurare economică, în special în oraşele mici şi mijlocii, care ridică provocări pentru populaţia activă şi alimentează migraţia externă;
  4. Lipsa integrării (teritoriale, interdepartamentale, a resurselor) în ceea ce priveşte guvernarea oraşelor şi a zonelor acestora periferice / metropolitane;
  5. Nu în ultimul rând, schimbarea paradigmei către serviciile online şi creşterea aşteptărilor cetăţenilor de la administraţie, furnizori de servicii şi companii.

Provocarea constă în conştientizarea şi contextualizarea acestor tendinţe generale, pornind de la problemele specifice locale şi abia apoi implementând eventualele soluţii „prêt a porter” inteligente: cu alte cuvinte, dezvoltarea unor viziuni şi programe ambiţioase, dar realiste pentru oraşele româneşti, care să fie implementate, monitorizate şi reînnoite în mod coerent.

România a rămas în urmă în ceea ce priveşte pătrunderea tehnologiilor şi instrumentelor inteligente pentru managementul şi dezvoltarea oraşelor. Cu toate acestea, la fel ca dezvoltarea târzie a infrastructurii de bandă largă (care este acum una dintre cele mai rapide din lume), aceasta problemă poate fi văzută ca o oportunitate de a face un salt înainte, de a „arde etape” prin care oraşele vestice au trecut, şi care nu au fost nici pe departe ieftine.

Datele deschise şi tehnologia open source sunt instrumente-cheie pentru a face acest lucru, iar sporirea capacităţii administrative şi dialogului interinstituţional, cu mediul academic, cel economic şi cetăţenii se adaugă la această listă scurtă de ingrediente „prioritate zero” pentru oraşe inteligente. Aceşti primi paşi, care pot fi atinşi cu un cost minimal, însă cu un efort ridicat, pot sprijini tranziţia către „Smart Cities” ca platforme – ecosisteme deschise, transparente, capabile să inoveze şi să gândească la scară umană.

Într-un astfel de oraş, toate celelalte priorităţi ale cotidianului urban într-un municipiu precum capitala, fie că vorbim despre sisteme performante de monitorizare a traficului urban, sau de iluminat public inteligent, de bike-sharing, optimizarea transportului în comun sau a sistemului de management integrat al deşeurilor, pot fi atinse cu mult mai multă uşurinţă.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te