Putem fi manipulaţi prin tehnologii (neuro) psihologice?


Sentimentul liberului arbitru este un aspect fundamental al speciei noastre. În sensul cel mai general, prin liber arbitru înţeleg că ne stabilim singuri scopurile / intenţiile / dorinţele care apoi ne vor cauza comportamentul (sigur, dacă nu există baraje externe în realizarea comportamentului). Într-o formulă mai specifică, liberul arbitru înseamnă că putem alege cursul acţiunilor noastredin mai multe opţiuni posibile: ce să facem şi (mai ales) ce să nu facem.

Nu discut aici cât şi dacă liberul arbitru este iluzie, important este că noi credem că îl avem. Aşadar, orice care atentează la acest liber arbitru generează interes şi reacţii puternice. Manipularea, în sensul de determinare a scopurilor noastre şi/sau de influenţare a alegerilor sub acţiunea celor din jurul nostru, este o prezenţă constantă în viaţa noastră, prin simplu fapt că suntem fiinţe sociale; dar această formă este una benefică, numită influenţă socială/socializare. Atitudinea negativă a oamenilor este asupra manipulării malefice, gândită ca acţiunea intenţionată din partea agentului manipulator, intenţie ascunsă agentului manipulat, de a-i implanta anumite scopuri şi/sau de a-l determina să facă anumite alegeri.

Aşadar, putem fi manipulaţi (malefic) prin tehnologii (neuro) psihologice? Să analizăm această întrebare prin prisma datelor existente astăzi în psihologia experimentală modernă (de inspiraţie cognitiv-socială) (pentru detalii vezi vasta literatură psihologică a prelucrărilor inconştiente de informaţie – ex. Kihlstrom, 1984; 1987; Wilson şi Brekke, 1994). Recomand şi analiza European Science Foundation (în care am fost implicat şi personal): Humanbrain: From cell to society.

Astăzi ştim că orice fenomen psihologic este implementat în creier. Aşadar, manipularea fenomenului psihologic se poate face psihologic – prin acţiune direct la nivelul fenomenului – sau (neuro)psihologic – prin acţiune la nivelul zonelor din creiere implicate în reprezentarea fenomenului.

Despre manipularea psihologică

Este drept că printr-o serie de tehnici psihologice pot fi influenţate scopurile unui individ şi/sau cursul acţiunilor sale. Cele asupra cărora avem cel mai puţin control şi au generat cele mai mari temeri sunt cele bazate pe stimulare subliminală. Ce înseamnă stimulare subliminală? Spre exemplu, subiecţilor li se expun, în timp ce privesc un film, o serie de texte sau imagini legate de scopul pe care dorim să-l amorsăm în mintea lor (ex. „bea apa X”). Expunerea însă se face astfel (ex. la o intensitate foarte mică), încât nu percepem conştient acei stimuli. Ce arată cercetările?
• Dacă prin manipulare dorim să facem un scop al subiectului mai probabil decât era înainte, atunci da, putem activa scopul prin stimulare subliminală.
• Dacă prin manipulare dorim să activăm un scop opus celui pe care un individ îl are deja clar şi ferm (ex. el bea apa Y), atunci nu putem manipula individual.
Aşadar, manipularea malefică nu intervine oricând – natura a avut grijă să ne ofere antidotul la manipulare -, ci mai ales când nu avem scopuri care să exprime opţiuni explicite într-un anumit domeniu.

coperta LATA PE LAT

Despre manipularea (neuro)psihologică

Sigur, studiile arată că, dacă activăm prin stimulare directă zona cerebrală în care este implementat un anumit fenomen psihologic, atunci, în principiu,putem declanşa acel fenomen psihologic. Stimularea se poate face în diverse forme (ex. electrod implantat în anumite zone cerebrale, stimulare neinvazivă magnetică, etc.).
Vestea bună este că natura ne-a protejat şi aici de manipularea prea facilă. Este drept că unele fenomene psihologice mai simple (ex. experienţa unui miros, imagini, etc.) pot fi generate prin astfel de stimulări. Dar fenomenele complexe din punct de vedere psihologic sunt distribuite la nivelul creierului, astfel că, nefiind localizate, sunt greu (chiar imposibil) de activat specific. Tehnologiile existente astăzi se aplică mai ales în domeniul clinic, unde activarea unor zone cerebrale are efecte nu atât asupra „conţinutului” unui comportament (ce face), ci asupra „formei” acestuia (cum face). Astfel, spre exemplu, există beneficii în tulburările obsesiv-compulsive, de tip Parkinson, depresie, etc., unde se alterează funcţiile/formele a comportamentului (ex. rigiditate, tremour/incontrol, lentoare/dezactivare comportamentală, etc.).

În alt registru, tot prin astfel de tehnologii (neuro)psihologice începem să detectăm fenomenul psihologic prin analiza creierului. Astfel s-a încercat şi, în anumite limite s-a reuşit, identificarea unor gânduri pe care le avem (inclusiv decodarea lor auditivă),imagini pe care le-am văzut, predicţia unor intenţiile pe care le vom avea, etc. Sigur, toate aceste sunt şi aici asupra unor fenomene psihologice mai simple (ex. poze), nu complexe (ex. planuri), în condiţii mai artificiale de laborator, nu în viaţa de zi cu zi. Dar este adevărat că nu ştim cum va evolua această posibilitate de manipulare, în funcţie de puterea de calcul a computerelor şi de noile tehnologii.

Antidot la manipulare

Manipularea, în sensul de schimbare a scopurilor şi intenţiilor noastre sub acţiunea celor din jurul nostru este o prezenţă constantă în viaţa noastră. De aceasta nu trebuie să ne temem, deoarece ea este cea care ne face din HomoSapiensSapiens oameni, în cursul procesului de socializare!

În ceea ce priveşte manipularea malefică ca acţiunea intenţionată din partea agentului manipulator, intenţie ascunsă agentului manipulat, de a-i implanta anumite scopuri şi/sau de a-l determina să facă anumite alegeri lucrurile, sunt mai complicate. Da, există şi acesta, dar se poate face doar în anumite limite, natura protejându-ne astfel. Aşadar, în această fază a cercetărilor nu trebuie să ne temem de această manipulare. Chiar dacă tehnologia manipulării malefice ar progresa fantastic, natura ne-a oferit antidot la manipulare.

Care este acesta? Dacă avem o grilă valorică clară (2-3 valori cardinale) care să susţină şi să ne amorseze diverse scopuri în diverse situaţii, pe fondul unei gândiri critice, suntem mai greu de manipulat. Altfel spus, dacă eşti un cetăţean angajat, care are „păreri şi atitudini” într-o formulă a gândirii critice, nu indiferenţă, faţă de un spectru cât mai larg de situaţii, eşti mai greu de manipulat în acele situaţii. Într-adevăr, celor indiferenţi li se pot amorsa scopuri prin mijloace de manipulare malefică, de genul celor descrise mai sus. În plus, dacă ai păreri complexe şi nuanţate, exprimate explicit, într-o formă emancipativă şi autonomă, nu mai trebuie să te temi nici de decodarea minţii tale prin mijloace manipulative. În fine, indiferent ce experienţe psihologice ne-ar putea fi generate/implantate prin manipulare malefică, noi putem bloca exprimarea lor comportamentală, prin analiza critică autoreflexivă (ex. nu putem bloca apariţia unui gând/scop, dar putem bloca exprimare sa comportamentală).

Scurt spus, antidotul la manipulare este să fii un cetăţean autonom şi emancipativ, cu angajament social explicit, cât mai variat şi complex, întru-un cadru al gândiri critice folosită autoreflexiv.

Referinţe bibliografice:

(1) European Science Foundation – Humanbrain: From cell to society – full text la http://www.esf.org/hosting-experts/scientific-review-groups/humanities-hum/strategic-activities/the-human-brain-from-cells-to-society.html)

(2) Kihlstrom, J.F. (1984). Conscious, subconscious, unconscious: A cognitive perspective. In K.S. Bowers & D. Meichenbaum (Eds.), The unconscious reconsidered (pp. 149-211). New York: Wiley

(3) Kihlstrom, J.F. (1987). The cognitive unconscious.Science, 237, 1445-1452

(4)Wilson, T.D. şi Brekke, N. (1994). Mintal contaminationand mintal correction. Unwantedinfluences on judgmentsandevaluations. PsychologicalBulletin, 116, 117-142.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

four × four =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te