Raid deasupra singurătății


Ana Avram stă în ultima casă din cătunul Dăngău de pe Munte. La cota 1200, de pe prispa casei ei verzi, Ana respiră singură tot aerul cerului. Trage o dată în piept văzduh din apus și apoi din răsărit, de la miazăzi și miazănoapte. Din aer vin semnele de la ceilalți. Simte dacă a luat foc undeva, dacă a murit vreun animal prin pădure și miroase, dacă vine om spre munte sau dacă s-au tăiat iar pădurile de pe Găina. Simte miros de drujbă și miez de brad chinuit. Simte când vine primăvara, când se apropie iarna. Simte din aer prima zăpadă. Tot din aer îl simte pe bătrânul ei, Aurel Avram, când se apropie de casă. Vine de jos, 16 kilometri, cu ranița cu pâine de la prăvălie.

Ana are ochi albaștri și fruntea întinsă ca palma unui episcop. Pe ea au alunecat soarele, ploaia si au netezit-o. Are optzeci de ani. A trăit tot timpul acolo, în căsuța verde din vârful muntelui. A crescut copii, copiii au plecat. Bărbatul a umblat la mină, venea sâmbăta și pleca duminica. Ana așteapta. A ajuns să știe tot ce se întâmplă în jurul ei, să simtă din aer când vine iarba prin pământ spre soare. O aude. De aceea nici nu se mișcă din locul unde a fost pusă. Ca să asculte cineva toate astea. Au scris pe ușa de la grajd numele lor. Dacă trece cineva pe coama muntelui și le găsește cuibul când n-or mai fi ei, să știe cine a trăit acolo. Ana și Aurel și-au săpat de toamna o groapă lângă casă. Dacă se întîmplă ceva cu ei și e iarnă, iar pământul înghețat… Ana privește groapa ca pe o ușă spre o lume cu mai multe suflete. Stă pe prispă și mănâncă un măr. Ne îmbie și pe noi cu unele pe care le scoate din șorț. Ochii ei luminoși se întorc repede de la oameni spre munte, din neobișnuință. Singurătatea nu e grea dacă ți-e sufletul îndestulat, spune Ana, dacă ai sufletul îndestulat, îți e bine oriunde.

Andreea are 29 de ani și puțin peste patruzeci de kilograme. Întinde repede picioarele subțiri printr-o pereche de iegări, își trage tricoul peste umeri cu o dexteritate de felină și cu o smucitură de cap și-a despletit coada și-și flutură părul de două ori, în față și-n spate, în loc de periat. Își pune telefonul să sune la 7 dimineața, înainte să ajungem în gară, și apoi își trage pătura de CFR până sub bărbie. Este obișnuită cu drumul de noapte, cu cușeta de CFR și cu viața asta a ei. Lucrează de cinci ani pentru o firmă petrolieră în București, la departamentul IT. A plecat din orașul natal pentru că acolo nu câștiga bine. Și-a spus că trebuie să facă un efort la tinerețe. Și așa a început. Stă în chirie într-o garsonieră din Berceni. Pleacă dimineața la șapte la firmă, lucrează până la opt-nouă seara, pleacă acasă pe întuneric, ajunge, face un duș și se culcă. Dimineața se trezește, face un duș și pleacă. Seara pleacă acasă pe la opt-nouă. Ajunge, face un duș și se culcă. O dată pe lună fuge la tren și după, patru sute de kilometri, ajunge acasă. Mânâncă și se culcă. Își tot spune că ar vrea să mergă cu foștii prieteni în oraș, dar oboseala învinge. Mănâncă supă făcută de mama și doarme. Duminică seara pleacă la tren, se urcă în vagonul de dormit, se pregătește de drum într-un ritual precis, de multe ori exersat, se schimbă în echipamentul sport și adoarme. Ar fi vrut să-și cumpere o casă, visa să aibă doi copii și un câine… dar nu are pe nimeni. Nu are timp.

Citiţi articolul integral în varianta print a revistei
  1. Adrian says:

    Felicitari Daniela , atat pentru articol cat si pentru revista care ar trebui promovata mai mult. Stiu ca este usor de zis…
    Foarte importante randurile tale despre Doina Cornea. In “Fals tratat de manipulare”, Ana Blandiana are o schita, “Ce este o mineriada?” unde arata ca exista generatii tinere care nu stiu mai nimic despre istoria recenta. Mi-as permite sa spun ceva mai mult…pot sa cada victime ale manipularilor obscure. Sau nu obscure, ci clar directionate?
    De exemplu, recent am auzit un tanar IT-ist, onorabil om de altfel, spunand: “Doina Cornea este o falsa eroina care a pretins ca este persecutata de Ceausescu, dar ea traieste si in ziua de azi!”
    Intr-adevar, ce tupeu pe Doina Cornea!

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

15 − seven =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te