Regina Maria în „inima” Americii


Text de Cătălin Chirilă

V-ați putea închipui astăzi pe cineva din România primit cu urale şi covoare de flori pe străzile New York-ului, Washington-ului sau ale altor oraşe din SUA? O personalitate românească al cărui discurs să fie urmărit cu sufletul la gură de milioane şi milioane de americani? Ei bine, toate acestea s-au întâmplat aievea, în urmă cu aproape 90 de ani, când Regina Maria a cucerit inima Americii, într-o vizită de răsunet internațional.

„[...] Ce o face pe ea așa? este, totuși, o întrebare care zăpăcește mulți oameni din, probabil, cea mai democratică dintre democrații.”

„[…] Ce o face pe ea așa? este, totuși, o întrebare care zăpăcește mulți oameni din, probabil, cea mai democratică dintre democrații.”

Anul 1926 va rămâne un reper fundamental în istoria relațiilor româno-americane. După mai multe amânări, Regina Maria îşi împlineşte visul de a vizita Lumea Nouă, locul pentru care nutrea o afecțiune specială. Americanii fuseseră prietenii României în Primul Război Mondial, Regina Maria însăşi având un rol deosebit în acest sens prin crearea unei rețele complexe de legături cu militari sau diplomați din SUA, şi mai ales cu reprezentanții Crucii Roşii. Dar ca să ne dăm seama de măsura în care America aprecia România şi pe conducătorii ei din acea perioadă, trebuie să citim mesajul preşedintelui Wilson către Regele Ferdinand, de care Regina Maria aminteşte în jurnalul său:

„Poporul Statelor Unite a urmărit cu sentimente de caldă simpatie şi admiraţie, curajoasa luptă a poporului român pentru păstrarea integrităţii naţionale şi a libertăţii României de dominaţia militarismului german. Guvernul Statelor Unite este decis să continue a ajuta România în această luptă. În acelaşi timp, doresc să o asigur pe Majestatea Voastră că Statele Unite vor sprijini România după război cu întreaga lor putere şi în toate negocierele finale de pace”.

Şi aşa s-a întâmplat, în timpul tratativelor de pace de după Marele Război, unde Regina Maria a jucat un rol colosal, se încheagă noi prietenii româno-americane, Regina primind pe lângă sprijin diplomatic şi invitația de a vizita America din partea a două figuri extreme de importante în epocă: milionarii William Nelson Cromwel şi Samuel Hill.

Şapte ani a mai durat până când Regina Maria avea să calce pământul american, la invitația aceluiaşi milionar Samuel Hill. Caracterul oficial al vizitei îl putem găsi în corespondența dintre Departamentul de Stat al SUA şi Guvernul român, în care se „aranjează” o întrevedere la cel mai mai înalt nivel cu preşedintele preşedintele Calvin Coolidge şi Prima Doamnă a Americii.

*

Ministerul Afacerilor Externe Bucureşti 10 septembrie 1926

Preşedintele Consiliului [de Miniştri] este avizat că M.M.L.L. Regele şi Regina sunt invitați la inaugurarea Muzeului de Artă Maryhill în apropiere de Seattle, Statul Washington. Acest muzeu, dedicat populației ținutului şi devenit proprietatea sa, cuprinde o sală românească al cărei conținut a fost oferit de Maiestatea Sa Regina în numele poporului ei. Guvernul statului Washington a adresat, de asemenea, o invitație M.M.L.L. Cu mare regret, Majestatea Sa Regele a trebuit să decline această invitație dar, ținand cont de dorința Majestății Sale Regina de a vizita Statele Unite, Majestatea Sa Regele a acceptat invitația pentru Suverană care, va pleca în America, cu asentimetul Guvernului român şi cu titlu particular, in primele zile ale lunii octombrie.

Majestatea Sa Regina a primit şi o invitație de la primarul oraşului Philadelphia, care este, de asemenea, preşedinte al Expoziției [Sesquicentenarului – 150 de ani de la Revoluția Americană]. Şederea Majestății Sale Regina trebuie să fie de scurtă durată. Ea nu va putea face decât vizite rapide peste tot. (A.N.I.C., Casa Regală, Regina Maria, personale II/7/1926, f. 200)

**

Departamentul de Stat al SUA – Divizia Informațiilor Curente (28 septembrie 1926)

Legația Americană din Bucureşti a primit pe 16 septembrie o notă de la Ministerul de Externe declarând că Regina însoțită de Infanta Beatrice, Prințesa Ileana, Prințul Nicolae şi o suită de 17 persoane se vor îmbarca pe 12 octombrie pe LEVIATHAN. În notă se declară că Regina va călători cu caracter privat, va vizita țara şi va accepta o invitație pe carea primit-o spre a asista la inaugurarea Muzeului Mary Hill (sic) şi de la guvernatorii din Washington, Pennsylvania şi Oklahoma, de la Preşedintele Expoziției Sesquicentenarului şi de la primarul din Detroit.

Prin intermediul Legației din Bucureşti, Departamentul [de Stat] şi-a exprimat satisfacția față de intenția Reginei dea vizita această țară şi a declarat că, dacă ea doreşte să viziteze Washingtonul, Preşedintele şi Doamna Coolidge vor fi foarte fericiți să o primească.

La această comunicare, Legația a răspuns că Regina are intenția să vină la Washington imediat după ce soseşte in această țară şi inainte de a vizita celelalte oraşe pe care le va include in itinerariul vizitei sale in Statele Unite şi că va fi bucuroasă să fie primită de Preşedinte şi de Doamna Coolidge.

(A.N.I.C., Casa Regală, Regina Maria, Personale II/7/1926, f. 238)

Astfel, vizita Reginei Maria, deşi cu caracter privat, invitată cu scopul de a inaugura un muzeu dedicat României, are şi o componentă politică importantă. Regina va fi primită cu onorurile cuvenite unui suveran, lucru care o entuziasmează şi  o responsabilizează în aceeaşi măsură. Nu se pierde cu firea în niciuna dintre circumstanțe, conştientă de misiunea sa de a pune România pe hartă şi pentru asta fiind determinată să cucerească inima americanilor.

Nu mă aşteptam ca New York-ul să îmi facă o primire atât de oficială. Am fost întâmpinată cu toate onorurile militare şi civile posibile, de parcă aş fi fost regina suverană. Toate trupele fuseseră scoase la paradă, cu întreaga poliție călare. Am pornit înainte, într-o maşină deschisă, alături de unul dintre domnii oficiali şi ne-am îndreptat cu toată viteza de-a lungul uluitoarelor străzi ale New York-ului, despre care s-au auzit atâtea, cu acei gigantici, inimaginabili zgârie nori, înălțându-se deasupra noastră. Trebuie să spun că sunt mult mai impozanți decât mi-aş fi imaginat, au o grandoare la care nu m-am aşteptat. Toată circulația a fost oprită, iar populația New York-ului mi-a făcut o primire minunată, o primire din inimă. Puteai simți, vedea, înțelege că era o primire privată, primirea cuiva pe care erau, cu adevărat bucuroşi, să o întâmpine. Mărturisesc că îmi creştea inima de mândrie şi tulburătoare emoție. Maria! Maria! Îmi auzem numele strigat de mii de voci şi, după obiceiul american, de la geamuri se aruncau lungighirlande de hârtie şi tot felul de alte bucățele de hârtie, de la miile de geamuri ale fantasticelor clădiri, până când tot aerul se umpluse de fâlfâiri albe, ca de milioane de păsări mari şi mici.”

Înainte de a parcurge câteva repere din traseul vizitei Reginei Maria în America, merită să stăruim puțin asupra pregătirilor acesteia care au fost cu totul şi cu totul speciale. De la recomandările diplomatului Vasile Stoica, un excelent profesionist, care gândeşte şi pregăteşte vizita până în cele mai mici amănunte, folosind instrumente moderne de propagandă, până la declarațiile de intenție ale Reginei Maria, unele publicate chiar în presa americană, declarații care, dincolo de emoția vie, ascund o agendă importantă de lucru. „Să vezi America, o decizie întrucâtva majoră, în special pentru cineva multilateral ca mine, care vrea să înţeleagă latura socială, profesională şi industrială, ştiinţele, invenţiile faimoase, arta voastră, casele voastre, grădinile, viaţa voastră zilnică şi minunile naturale despre care am auzit”, le declară Regina Maria americanilor, după care recunoaşte sincer că astfel „vrea “să creeze o perspectivă de viitor pentru țara mea”.  Scopul vizitei era aşadar şi un „import” de know-how american, ideal pentru o țară ca România, tânără şi dornică de dezvoltare.

„Sosirile în America sunt pur și simplu uluitoare, pentru că imediat cazi în mâinile fotografilor care stau în șiruri formidabile, blocând drumul și străfulgerând asupra ta lumini îngrozitoare, care fac un zgomot teribil și te orbesc, astfel că un timp după aceea nu vezi decât culori zigzăgând în fața ochilor, ce șterg orice altceva”

„Sosirile în America sunt pur și simplu uluitoare, pentru că imediat cazi în mâinile fotografilor care stau în șiruri formidabile, blocând drumul și străfulgerând asupra ta lumini îngrozitoare, care fac un zgomot teribil și te orbesc, astfel că un timp după aceea nu vezi decât culori zigzăgând în fața ochilor, ce șterg orice altceva”

„Oh, drag şi ciudat tărâm al libertății!”

Impresionantă prin durata sa, cinci săptămâni, dar şi prin desfăşurarea de forțe, vizita reginei Maria a semănat foarte mult cu turneul unui megastar internațional. La acest fapt a contribuit foarte mult presa americană avidă de senzaționalul pe care-l oferea prezența unui capăt încoronat din Bâtrâna Europă pe tărâmul libertății.

De altfel, relația Reginei Maria cu presa merită o atenție specială, pentru că ea şi apropiații săi au negociat încă din țară felul în care avea să fie mediatizată călătoria americană. Este incredibil ce eveniment s-a putut crea, ce aşteptare uriaşă, ce emulație la nivelul Americii profunde, o veritabilă lecție de comunicare şi marketing pentru politicienii şi diplomații de astăzi. Ca o mică picanterie, Regina Maria a câştigat bani de la presa americană şi nu a cumpărat publicitate la marile trusturi aşa cum au făcut-o alți conducători ai României.

Pe de altă parte, la fața locului Regina Maria avea să fie şocată de forța acestei „maşinării teribile care duce la desființarea oricărei forme de intimidate”. Hărțuită şi surmenată şi-a jucat însă rolul în continuare, dând interviu după interviu, scriind cu talent şi conştinciozitate articole pentru presa americană, în care le vorbea deschis, pe limba lor.

A vorbit şi la radio, obişnuindu-se repede cu minunăția tehnicii de la acea vreme, maximul de rating atingându-l probabil pe data de 11 noiembrie 1926, de Ziua Armistițiului (Ziua Veteranilor), când mesajul Reginei Maria a ajuns în casele multora dintre americani care i-au trimis răspunsuri pline de emoție.

Tot la capitolul presă, Regina Maria a avut de furcă şi cu fotografii despre care spunea că sunt omnipotenți şi omniprezenți, mereu puşi pe vânătoare, anunțând oarecum profetic nenorocirile pe care urmaşii lor “paparazzi” aveau să le facă peste timp. Totuşi, datorită lor avem astăzi aceste instantanee care ne vor conduce pe parcursul vizitei Reginei Maria pe târâmul libertății.

Alteța Sa la Casa Albă

Cu tot programul său încărcat, Regina Maria s-a grăbit să onoreze invitația oficială la Casa Albă, unde trebuia să-l întâlnească pe preşedintele SUA, Calvin Coolidge. După primirea triumfală din New York şi chiar din capitala Washington, cu onorurile cuvenite unei suverane, Regina avea să participe pe data istorică de 19 octombrie 1926 la întrevederi mai degrabă protocolare, pe care avea să le descrie în Jurnal cu uşoară amărăciune, dar fără să-şi piardă umorul şi fina ironie: „Ceremonia americană este ciudată, iar preşedintele american se comporta mai regal decât ar face-o oricare rege. De exemplu, el nu-şi întâmpină musafirii, ci apare numai după ce ei au sosit şi se retrage cel dintâi, lăsându-i în seama casei sale militare. De fapt, noi nu am considera acesta un mod politicos de a primi oaspeții, dar acesta este ceremonialul lor şi au aderat la el cu strictețe”. Iar despre dineul oficial de la Casă Albă, unde Regina Maria se îmbrăcase impecabil, cu o rochie Patou împodobită cu simbolurile Coroanei României, notează următoarele: „Am fost condusă înăuntru cu toată ceremonia şi toate onorurile cuvenite unei Regine, dar Preşedintele şi soția lui au venit după aceea, braț la braț, el m-a întâmpinat la fel ca pe toți ceilalți musafiri, iar apoi a părăsit din nou primul încăperea împreună cu soția sa, lăsându-mă în grija “suitei” sale, un fel în care, în mod sigur, un Rege nu ar fi putut părăsi o Regină. La dineu au fost aşezați pe scaune cu spătar înalt, diferite de ale noastre şi au fost serviți primii.”

Însă sufletul femeii cu sânge albastru, peste care trecuseră atâtea încercări ale vieții, nu s-a mâhnit în fața acestui mic incident diplomatic, ba chiar din contră a găsit prilejul să-l ofere drept pildă înțelegere şi toleranță: „Acest gen de protocol este, desigur, foarte diferit de cel european şi ai mei s-au uitat cam chiorâş, mai ales pentru că, dacă cineva nu are simțul umorului, Preşedintele nu pare a fi simpatic. Dar le-am spus: fiecare om, la el acasă, cu obiceiurile lui – mi-au fost acordate toate onorurile cuvenite în concordanță cu ideea lor despre aceasta, de aceea sunt perfect mulțumită. Obiceiurile lor nu sunt ca ale noastre, asta-i tot!”.
L-am întrebat pe profesorul Adrian-Silvan Ionescu, autorul lucrării „Regina Maria şi America”, ce se ştie despre agenda convorbirilor cu preşedintele Calvin Coolidge şi dacă Regina Maria a avut un „mandat” special din partea Guvernului sau a Regelui să discute chestiuni politice şi economice.
„Nu există nicio stenogramă ori alte informații privind discuțiile cu Preşedintele USA. Întrevederea a fost pur si simplu protocolară şi de foarte scurtă durată. Preşedintele Coolidge era un personaj încuiat, necomunicativ, care nu a plăcut-o pe Regină şi nici ea pe el. A încercat să se eschiveze cât a putut de repede de protocolul ce suscita o asemenea întrevedere. Mă îndoiesc de faptul că Regina a avut vreun mandat în a discuta probleme politice. Nu am găsit nicio notiță în acest sens nici în Fondul Casa Regală de la Arhivele Naționale şi nici în Arhiva Ministerului de Externe. Al. Averescu, primul ministru de atunci, era un misogin care nu credea şi, mai ales, nu admitea ca femeile să-şi depăşească poziția şi să se amestece în politică şi în treburile oamenilor de stat. Dacă Regina a atins anumite subiecte politice a făcut-o doar în nume personal. Obiectivele ei erau mai mult de ordin economic – iar aici se pare că i se dăduse mâna liberă – şi a acționat cu oarecare eficiență, câştigând de partea sa simpatia unor industriaşi şi finanțişti care ar fi putut ajuta țara, încă marcată de criza post-belică“, ne-a spus profesorul Adrian-Silvan Ionescu.

Şi totuşi, putem spune că prin energia şi întelepciunea sa, Regina Maria a reuşit să depăşească toate obstacolele, inclusiv neînțelegerile multiple din interiorul staff-ului călătoriei din America, bifând propriul obiectiv diplomatic, acela de a pune România pe hartă. Dacă ar fi să amintim doar despre contactele cu proprietarul Ford, Henry Ford, prin intermediul Prințului Nicolae, de vizita la uzina celebrului Edison sau de milionarii americani care au gravitat în jurul turneului american al Reginei Maria, putem vorbi de o recoltă frumuşică de lobby economic la care ar visa orice lider politic al României de astăzi.

Regina Maria avea o reputație internațională pe care şi-o câştigase datorită isprăvilor din Primul Război Mondial, de unde România ieşise cu capul sus şi cu o suprafață teritorială pe care nu o mai avusese niciodată.

Regina Maria avea o reputație internațională pe care şi-o câştigase datorită isprăvilor din Primul Război Mondial, de unde România ieşise cu capul sus şi cu o suprafață teritorială pe care nu o mai avusese niciodată.

Regina Maria și diaspora din America

Un român născut în 1894 în Satu Mare, Louis Miklos, îi scrie suveranei pe 17 decembrie din San Francisco. În cuvinte simple este arătată importanţa pe care a avut-o vizita abia încheiată pentru cunoaşterea ţării noastre peste hotare: „(…) Sunt foarte bucuros că aţi pus România pe hărţi: de când aţi călătorit prin cele 23 de state din această mare uniune, deja toată lumea ştie ce înseamnă un român. Îmi amintesc, în 1909, când am venit în America, mulţi oameni nu ştiuseră vreodată ce este un român, dar acum dacă nu mă înţeleg le spun „o ştiţi pe Regina Maria(?) Oh, spun ei, încântătoarea ta Regină”.

„Every inch a queen”

Regina Maria avea o reputație internațională pe care şi-o câştigase datorită isprăvilor din Primul Război Mondial, de unde România ieşise cu capul sus şi cu o suprafață teritorială pe care nu o mai avusese niciodată. Mai mult, prin rețeaua de legături cu monarhiile din zonă dintr-o parte a Europei încă fierbinte, chiar în coasta Uniunii Sovietice aflată în expansiune, Regina Maria simțea că poate să joace în continuare un rol geostrategic important.

De aceea, turneul ei în America, spune profesorul Adrian-Silvan Ionescu, „a fost ca o paradă a victoriei pe pământ american, Regina Maria reprezentând atât Lumea Veche – fiind rodul încrucişării a două monarhii de lungă tradiție, cea britanică şi cea rusă, cât şi Europa eroică a Marelui Război şi lumea modernă a anilor postbelici, cu întregul turbion al bucuriei supraviețuirii conflagrației, al schimbărilor în plan socio-politic şi cultural-artistic.”

Pentru Regina României, Coroana nu era o corvoadă, ba din contră, îi plăcea să fie „every inch a queen” – Regină pe fiecare centimetru -, şi asta a vrut să arate tuturor americanilor pe care i-a întânit, fără deosebire de avere şi poziţie socială, muncitori şi milionari, politicieni, intelectuali, soldaţi, cowboy, indieni, mineri, mame, veterani, artişti, ziarişti, deţinuţi că regii şi reginele nu trăiesc doar în cărțile cu basme, ci au o misiune importantă pe acest pâmânt.

Prin ținuta vestimentară, discursul şi atitudinea ei, Regina Maria a ținut să facă o pledoarie pentru monarhie, sub atenția presei mondiale, într-o perioadă foarte delicată pentru Casa Regală de la Bucureşti. Să nu uităm că România era marcată în acei ani de o profunda criză dinastică, Carol al II -lea renunțând la succesiunea la tron pentru dragostea unei femei, Elena Lupescu. Abil diplomat, Regina răsfățată în America cu onoruri de Suverană, şi-a dorit, probabil, să capete măcar un sprijin simbolic în situația delicată prin care trecea țara sa.

 

Regină pe fiecare centimetru

„Acum, cand îşi rotunjeşte şederea în această țară, americanii încep să afle că ea este o regin㠖 regină pe fiecare centimetru. Este recunoscut că ar fi aşa, chiar de n-ar mai rămane niciun tron pe întregul pământ. Ce o face pe ea aşa? este, totuşi, o intrebare care zăpăceşte mulți oameni din, probabil, cea mai democratică dintre democrații.

Este sângele tuturor țărilor care curge prin venele ei? Este faptul că arată aşa [ca o regină] şi-şi joacă rolul? Este rezultatul faptului că, timp de un deceniu, a fost capul încoronat despre care s-a vorbit cel mai mult, s-a scris cel mai mult şi a fost cel mai bine mediatizat din Lumea Veche? Se datorează aceasta faptului că este co-stăpanitoare a unei țări aproape de aceeaşi mărime ca Noul Mexic şi nici măcar jumătate din Texas, cu o populație de nici o şesime din cea a Statelor Unite? Este frumusețea ei, înfățişarea ei regală? Este capacitatea ei intelectuală? Este din cauză că personifică visele celor care cred în basme şi în regine?

Este din cauză că a deprins meseria şi este potrivită pentru ea? Sau se datorează faptului că este ceea ce, în anumite părți din această țară ar fi numit „un politician innăscut cu talent de a ridica, a conduce şi a ține în mană o adunare populară.”  (Regină pe fiecare centimentru – Frederic J. Haskin)

Notă: acest text este o trecere în revistă a volumului Regina Maria şi America, de Adrian-Silvan Ionescu, apărută la NOI Media Print, în 2009

 

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

4 × three =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te