Republica Srpska iese din canion

Una dintre destinațiile „secrete” ale Balcanilor atrage prin frumusețea peisajelor, gastronomie și oportunitățile unice de turism de aventură


Bosnia nu mai înseamnă război. Aceasta este prima idee cu care te întorci în cap după o excursie în Republica Srpska, partea sârbească a Bosniei și Herțegovinei. Pacea și-a intrat în drepturi și odată cu ea și turismul, chiar dacă despre destinația Srpska nu s-a prea auzit până acum în România.

Vrbas este singurul râu din Europa une se poate face rafting de noapte

Vrbas este singurul râu din Europa une se poate face rafting de noapte | Fotografii: Bogdan Stanciu

Republica Srpska, ce și cum
Bosnia și Herțegovina funcționează ca stat în baza Tratatului de Pace de la Dayton, semnat în 1995, la finalul unui război care a durat trei ani și jumătate. Statul este format din trei entități distincte, respectiv Republica Srpska, majoritar sârbă, Federația Bosnia și Herțegovina, cu populație majoritar musulmană, dar și cu o semnificativă comunitate croată, și districtul Brčko, cu populație amestecată. Republica Srpska ocupă 49% din teritoriul statului și are capitala la Banja Luka. Cu excepția monedei, a politicii externe și a politicilor de siguranță națională, partea sârbă se autoguvernează ca un stat separat.

La frontiera croato-bosniacă de la Gradiška, imediat după ce treci podul peste Sava, ceva urme neliniștitoare ale războiului din anii 1990 încă persistă, sub forma unor containere de metal cu numele EUFOR – forța europeană de menținere a păcii – pe ele. Dincolo de ele, însă, Bosnia este cât se poate de pașnică. Un boț de autostradă unește capitala Republicii Srpska, Banja Luka, de granița croată. Apoi, cel mai mare oraș al republicii sârbilor bosniaci te întâmpină în clasicul stil balcanic, cu câteva ambuteiaje la periferie. În centru, însă, este aerisit, iar circulația, rarefiată. Străzi drepte, largi și curate, mărginite de peste 10.000 de arbori poartă amprenta proiectării urbane austriece din perioada antebelică. Banja Luka este un mix arhitectural agreabil de clădiri interbelice, intercalate cu biserici ortodoxe, dar și o moschee, o stradă pietonală, o piață agroalimentară și de flori zgomotoasă, plus multe, multe parcuri și cafenele cu mesele pe stradă. Sârbii, ca toți ceilalți foști iugoslavi, iubesc să stea la masă în aer liber, și au făcut din asta un mod de viață.

Arta de a lua masa

Ćevapčići de Banja Luka se servesc uniți câte patru. Altă specialitate bosniacă sunt šiš-ćevapčići, cei înfipți în frigărui

Ćevapčići de Banja Luka se servesc uniți câte patru.Altă specialitate bosniacă sunt šiš-ćevapčići, cei înfipți în frigărui

Gastronomia este, de altfel, unul dintre atuurile Banjei Luka. Localnicii spun că aici se fac cei mai buni ćevapčići din toată fosta Iugoslavie. Ćevapi sau ćevapčići sunt o variantă sud-dunăreană și subdimensionată a micilor românești, cu diverse variații regionale. Cei din Banja Luka, de exemplu, nu sunt segmentați, ci sunt lăsați la fript în forme pătrate, câte patru, fiind serviți apoi într-o chiflă caldă, fără muștar. Stropiți-i cu un rachiu de gutui sau de prune – mult mai aromat decât pălinca ardelenească, dar cam la fel de tare – și veți înțelege de ce așa de ușor să-i pui la masă pe sârbi, pe cât e de greu să-i ridici.

Împrejurimile Banjei Luka abundă de restaurante amplasate la fereală de șoselele aglomerate, cu terase umbroase, unde se poate lua tihnit masa. Obelix (www.obelixbl.com) sau Stara Ada (www.staraada.ba) sunt două dintre acestea. Dacă nu vreți să părăsiți orașul, încercați restaurantul plutitor de pe râul Vrbas (www.banjaluckisplav.com) sau Kazamat (restorankazamat.net), din incinta cetății orașului, cu o excelentă colecție de vinuri.

Romeo și Julieta de Banja Luka

În țările fostei Iugoslavii, orașul cu 200.000 de locuitori era cunoscut pentru frumusețea femeilor de aici, iar o legendă locală pe care o poți auzi încă de la granița româno-sârbă de la Naidăș, spune că în Banja Luka se găsesc șapte femei la fiecare bărbat. Statisticile oficială nu confirmă această legendă, dar, fără doar și poate, străzile orașului sunt veritabile podiumuri de modă pentru localnicile înalte și subțiri. Banja Luka uimește și prin tinerețe: oficialii locali spun cu peste 50% din populație are sun 40 de ani. Pe cale de consecință, viața de noapte din Banka Luka este una trepidantă, cu zeci de cluburi de noapte în care se dansează până dimineața, indiferent de ce zi a săptămânii este.

O tânără îmbrăcată în port popular, pentru un spectacol folcloric, în Piskavica, lângă Banja Luka. Fetele din zonă sunt recunoscute în toate țările fostei Iugoslavii pentru frumusețea lor

O tânără îmbrăcată în port popular, pentru un spectacol folcloric, în Piskavica, lângă Banja Luka. Fetele din zonă sunt recunoscute în toate țările fostei Iugoslavii pentru frumusețea lor

Un asemenea oraș nu putea să nu aibă și o versiune locală a poveștii lui Romeo și Julieta. Există chiar și un monument dedicat memoriei frumoasei Safikada, cu o reprezentare artistică a tinerei, pe o placă de marmură, în fața căreia lumea aprinde lumânări și în ziua de azi. Se zice că Safikada era o tânără frumoasă din Banja Luka, care s-a îndrăgostit de un soldat austro-ungar din garnizoana care ocupa orașul. Tânărul a fost trimis pe front, unde a murit. De durere, Safikada s-a pus în fața tunului cu care se anunța în oraș ora exactă. Trupul sfârtecat al tinerei a căzut în locul unde se află astăzi monumentul.

Dincolo de peisajul urban agreabil, de feelingul primitor al orașului și du-te-vino-ul din parcuri și de pe străzile pietonale, Banja Luka este, în primul rând, o bază ideală pentru a testa turismul de aventură. „Suntem o destinație de city break în ascensiune, cu un oraș tânăr și multe activități conexe, pe care turiștii le pot desfășura în jur. Vizitatorii sunt bineveniți să oprească în oraș în drum spre sau dinspre Marea Adriatică, sau să rămână mai mult, pentru a explora împrejurimile”, spune Zoran Sankovic, reprezentant al biroului de turism din Banja Luka.
Auschwitz-ul din Balcani

În Banja Luka funcționează și Muzeul Republicii Srpska, cu colecții de istorie și etnografie. Cea mai impresionantă parte a muzeului este cea unde sunt expuse în fotografii ororile săvârșite în timpul celui de-al doilea război mondial în lagărul de exterminare de la Jasenovac. Ghidul acestei secțiuni muzeale, Nikola Zagorac, nu încearcă să prezinte lucrurile cu neutralitate, și e ușor de înțeles de ce. Între 1941 și 1945, în acest lagăr organizat de regimul ustaș (nazist) din Croația au murit în jur de 700.000 de oameni, majoritatea sârbi. Cruzimile săvârșite aici depășesc orice imaginație și i-au adus lagărului denumirea de „Auschwitz-ul din Balcani”.

Centrul Banjei Luka, cu catedrala ortodoxă, primăria, președinția Republicii Srpska și centrul cultural „Banski Dvor”| Foto: Biroul pentru Turism Banja Luka

Centrul Banjei Luka, cu catedrala ortodoxă, primăria, președinția Republicii Srpska și centrul cultural „Banski Dvor”| Foto: Biroul pentru Turism Banja Luka

Pe Vrbas în jos, pe-un râu tumultuos

La o aruncătură de băț de oraș se află canionul Vrbas, singurul loc din Europa unde se poate practica rafting pe timp de noapte, pe un curs de apă natural. Traseul de pe Vrbas a fost amenajat în 2009, când aici a avut loc Campionatul Mondial de Rafting. Prețurile variază între 15 și 35 de euro/zi de persoană. Cel mai scump tarif presupune o zi întreagă pe râu, cu două mese incluse.

Activitățile sunt supervizate permanent de profesioniștii coordonați de Aleksandar Pastir, președintele Rafting Club Kanjon. Un uriaș blând, Alex transformă cu vorba bună, în câteva minute, o adunătură de bezmetici într-un echipaj disciplinat de vâslași. Barca pneumatică se aruncă în spumele râului, săltând și coborând în ritmul apei. Vâslașii, rânduiți în grupe de câte șase – trei pe o parte, trei pe alta – per barcă, sunt membri ai Federației Internaționale a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism (FIJET). Au ținut prima dată o vâslă în mână acum cinci minute, dar, la comenzile răspicate ale „skipperului” au învățat deja să dea la rame deodată. „Stânga, înainte! Dreapta înapoi” – și barca se rotește ca prin farmec, lăsând șuvoiul înspumat în lateral și așezându-se pe un ochi de apă adăpostit de o stâncă, liniștit ca un lac. „Toată lumea, înainte! Înainte, înainte, înainte! Dreapta înainte, stânga stop” – și barca reintră în mijlocul cursului de apă, legănându-se și smucindu-se sub miile de lucși pe care îi revarsă instalația de nocturnă. În dreapta și stânga, muchiile abrupte și negre de noapte ale canionului. De jur-împrejur, stropi de apă și vuietul apei. Dedesubt, fundul mișcător al bărcii pneumatice. Raftingul de noapte pe Vrbas e o infuzie îmbătătoare de adrenalină. Glasul „skipperului” îi dezumflă însă pe vâslașii care câteva secunde s-au simțit exploratori neînfricați: „este un traseu de dificultate mică, potrivit pentru familii cu copii”.

Confirmarea vine imediat după cei 800 de metri ai traseului iuminat. Plutirea devină lină, pe ape liniștite. Vâltoarea senzațiilor tari lasă locul reveriei. Pastir își povestește cu voce egală și calmă uimitoarele aventuri în Marele Canion, sau pe Zambezi șiBrahmaputra. La final, barca e trasă pe uscat lângă un pavilion de lemn cu mese întinse: rachiu și mâncare pentru toată lumea.

Brânză de la trappiști

branza trappist

Abația trappistă de lângă Banja Luka este un alt loc unic, fiind singurul așezământ monahal din Europa de Sud-Est al acestui ordin monahal. A fost fondată în 1869, iar la începutul secolului trecut era una dintre cele mai mari mănăstiri de trappiști din lume, cu peste 200 de călugări. Acum este una dintre cele mai mici, numărul monahilor putând fi numărat pe degetele de la o mână. Călugării de aici produc celebra brânză trappistă după rețeta originală, pe care o vând în micul magazin al mănăstirii, în calupuri de 1,5 – 2 kg, la prețul de 10 euro, kilogramul. Tot de aici se pot cumpăra diverse lichioruri și rachiuri aromate produse de călugări, cu efecte presupus curative. Trappiști sunt o ramură a ordinului monahal al cistercienilor, care se remarcă prin regulile de conduită severe.

Krupa na Vrbasu

Krupa na Vrbasu este un mic orășel la 25 de kilometri de Banja Luka. Krupa este un pârâu vijelios care se varsă în Vrbas, cunoscut pentru cascadele de mici dimensiuni pe care le formează. Apele alimentează o moară tradițională, care încă funcționează și de unde doritorii pot cumpăra făină. Zona este excelentă pentru drumeții în susul râului. În apropiere se află și o mănăstire ortodoxă dar și o serie de păstrăvării.

Krupa na Vrbasu este un mic orășel la 25 de kilometri de Banja Luka. Krupa este un pârâu vijelios care se varsă în Vrbas, cunoscut pentru cascadele de mici dimensiuni pe care le formează. Apele alimentează o moară tradițională, care încă funcționează și de unde doritorii pot cumpăra făină. Zona este excelentă pentru drumeții în susul râului. În apropiere se află și o mănăstire ortodoxă dar și o serie de păstrăvării.

Dajak, gondola de Banja Luka

dajak

Reprezentanții biroului de turism Banja Luka – îl găsiți în apropiere de Moscheea Ferhad Pașa – vă pot facilita o cursă cu dajakul pe râul care străbate orașul. Dajakul este o variantă locală și simplificată a gondolei venețiene, pentru maxim trei călători. Costul unei curse de o oră și jumătate în susul și josul frumosului râu Vrbas costă între 7,5 și 12,5 de euro, de persoană, în funcție de numărul de călători. Turistele spun că o mențiune specială merită „gondolierii”, tineri atletici, membri ai clubului de dajak, îmbrăcați doar în slip.

Este forțat să spui că urmele războiului de acum două decenii au dispărut cu totul din Banja Luka. În timpul conflictului, toate cele 16 moschei din oraș au fost dărâmate, și doar una a fost reconstruită, fiind inaugurată în mai 2016. Este vorba de moscheea lui Ferhad Pașa, ale cărei pietre sclipesc nefiresc, a nou, deși reclădesc o structură medievală din 1570. Moscheea este acum un punct de atracție turistică, pe care oficilitățile locale o afișează ca pe un simbol al reconcilierii cu trecutul. La ore regulate se aud chemările musulmane la rugăciune, care nu par să mai stârnească vreun fel de animozitate.

Este forțat să spui că urmele războiului de acum două decenii au dispărut cu totul din Banja Luka. În timpul conflictului, toate cele 16 moschei din oraș au fost dărâmate, și doar una a fost reconstruită, fiind inaugurată în mai 2016. Este vorba de moscheea lui Ferhad Pașa, ale cărei pietre sclipesc nefiresc, a nou, deși reclădesc o structură medievală din 1570. Moscheea este acum un punct de atracție turistică, pe care oficilitățile locale o afișează ca pe un simbol al reconcilierii cu trecutul. La ore regulate se aud chemările musulmane la rugăciune, care nu par să mai stârnească vreun fel de animozitate.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

20 − nine =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te