Revoluția continuă

babala


21 decembrie 1989: Parte a revoluţiei române

22 aprilie 1990: Are loc mitingul electoral al PNŢCD, unde se scandează câteva lozinci care vor face carieră în Piaţa Universităţii: „Iliescu, nu dezbina ţara”, „Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara”, “Apel din Timişoara, trezeşte, Doamne, ţara”, „16-22, cine-a tras în noi”, „Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, „Treziţi-vă români, aveţi din nou stăpâni”, „Iliescu pentru noi este Ceauşescu II”, „Ceauşescu nu fi trist, Iliescu-i comunist”, „Iliescu nu uita, te votăm la Moscova”, „Adevărata emanaţie a Revoluţiei – Proclamaţia de la Timişoara”, „Nu vă fie frică, comunismul pică”. În unele zile în piaţă se adună 30-40.000 de oameni.

25 aprilie 1990: Revendicările sunt concentrate într-o declaraţie a manifestanţilor: „Instaurarea într-o ţară, indiferent de continent, a unui regim comunist s-a făcut şi s-a menţinut prin teroare. Regimul comunist odată instaurat a dat naştere la sărăcirea şi înfometarea populaţiei, la genocid. Comunismul şi-a dovedit astfel în timpul istoriei sale, să sperăm scurtă, caracterul antiumanitar şi distructiv. România a fost, începând cu 1946 şi încă mai este, sub un regim comunist. De aceea, noi cei care manifestăm astăzi, 25 aprilie 1990, în Bucureşti dorim să cerem: 1. Scoaterea în afara legii, la fel ca şi partidele fasciste, a oricărui partid de tip comunist. 2. Înlăturarea din funcţiile de conducere a celor care au făcut parte din nomenclatura comunistă şi a aparatului ei represiv în timpul perioadei 1945-1989. 3. Cercetarea tuturor persoanelor care au aparţinut de cele două categorii menţionate mai sus şi trimiterea în judecată a celor care se fac vinovaţi de susţinerea regimului distructiv din ţară’.

În acelaşi timp, se susţinea punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara, iar Ion Iliescu era considerat a fi principalul vinovat de „deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei începute în decembrie ’89”.

30 aprilie 1990: Peste 60 de manifestanţi declară greva foamei pentru a susţine punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, abrogarea decretului comunist 473 din 1979 şi eliberarea deţinuţilor arestaţi cu ocazia manifestărilor din 18 februarie şi 24 martie 1990.

20 mai 1990: Au loc alegerile parlamentare şi prezidenţiale, primele de după evenimentele din decembrie 1989. Alegerile vor marca victoria FSN-ului şi a lui Ion Iliescu.

7 iunie 1990: Manifestanţii din Piaţa Universităţii organizează un marş al tăcerii, în sprijinul greviştilor foamei.

9 iunie 1990: Ambele Camere ale Parlamentului se reunesc în şedinţă inaugurală. În acest fel, autoritatea legislativă era constituită legal în România.

11 iunie 1990: Tratativele dintre reprezentanţii Guvernului şi cei ai manifestanţilor din Piaţa Universităţii sunt considerate eşuate.

12 iunie 1990: În cadrul unei şedinţe la care participă reprezentanţii SRI, armatei, poliţiei se decide lichidarea Pieţei Universităţii. Ulterior, primul ministru în funcţie, Petre Roman, a mărturisit că a ordonat poliţiei să „cureţe” Piaţa Universităţii. La postul naţional de televiziune se prezintă un comunicat al Procuraturii prin care intervenţia poliţiei în Piaţa Universităţii era legitimată legal.

Scenă din Piața Universității, în timpul Revoluției

Scenă din Piața Universității, în timpul Revoluției

13 iunie 1990: La ora 4.00, în zona Pieţei Universităţii, forţele poliţieneşti intervin în forţă pentru evacuarea greviştilor foamei care erau stabiliţi în faţa Teatrului Naţional. În timpul operaţiunii, au fost reţinute 263 de persoane pentru a fi cercetate. În acelaşi timp, s-au produs incidente între forţele de ordine şi cei ce ocupau piaţa. Începând cu ora 14.00, mai multe persoane înarmate cu cuţite şi sticle incendiare, extrem de violente, au atacat forţele de poliţie, provocând molestări grave ale unora dintre acestea, au incendiat autobuze şi camioane ale poliţiei şi au pătruns în Piaţa Universităţii. În jurul orei 16.30 tensiunea din zonă s-a accentuat. Grupuri compacte de cetăţeni, fără a se putea preciza căror asociaţii aparţin, au rupt cordoanele poliţiei pătrunzând în vechea zonă declarată „liberă de necomunism”. Totodată, autobuzele poliţiei ce baricadaseră din primele ore ale dimineţii, din toate direcţiile, intrarea în piaţă, au fost cuprinse de flăcări, provocând panică. La ora 17.00, manifestanţii care au ocupat din nou Piaţa Universităţii scandau: „Victorie, victorie” , „Jos Iliescu”. Liderul studenţilor bucureşteni, Marian Munteanu, a anunţat, din balconul Universităţii, că studenţii intră în grevă şi se baricadează în clădire până la eliberarea colegilor lor. La căderea serii, în Piaţa Universităţii se aflau circa 500 de cetăţeni, majoritatea trecători veniţi să vadă urmările evenimentelor. În jurul orei 21.30 câteva zeci de mii de oameni se aflau pe străzile Capitalei, în principal la Televiziune. Grupuri mari de demonstranţi antiguvernamentali continuau să înconjoare clădirea TV. În centrul Capitalei au fost devastate magazine şi localuri publice. Sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI sunt atacate şi se declanşează incendii. Din datele furnizate de Ministerul Sănătăţii, până la ora 23.55 au fost spitalizate, în urma incidentelor care au avut loc în Bucureşti, 93 de persoane, din care 4 în stare gravă. S-au înregistrat 4 victime, două prin împuşcare. Ion Iliescu, preşedintele ales al României, face un apel radiotelevizat: „Ne adresăm tuturor cetăţenilor Capitalei, în numele democraţiei câştigate prin alegeri libere, să respingă, cu toată hotărârea, actele iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în restabilirea situaţiei de calm şi legalitate”. Mai mult, comunicatul Guvernului vorbeşte despre acte de terorism legionar care trebuie stopate cu fermitate. Emisiunea postului public de televiziune este întreruptă din cauza conflictelor din clădire dintre manifestanţi şi forţele de ordine.

14 iunie 1990: La ora 4.30 minute sosesc două garnituri cu mineri. În acelaşi timp, clădirile Ministerului de Interne şi Poliţiei Capitalei au trecut sub controlul armatei, grupurile de atacatori s-au retras, încercând să devasteze Casa Centrală a Armatei, folosind sticle incendiare. La Spitalul Militar Central au fost internaţi patru militari. În Piaţa Victoriei se aflau 2.000-3.000 de oameni care răspunseseră chemării lui Ion Iliescu de la posturile de radio şi tv. În momentul venirii minerilor, Ion Iliescu le-a cerut să meargă în Piaţa Universităţii şi să o cureţe. La ora 6.00, în Piaţa Universităţii erau deja circa 10.000 de mineri, sosiţi în cursul nopţii din toate bazinele carbonifere ale ţării. Minerii s-au organizat în trei puncte principale: în jurul Ministerului de Interne, Casei Centrale a Armatei şi hotelului Intercontinental. Modul lor de a „face ordine” s-a concretizat în agresarea fie pe stradă, fie la locul de muncă, a numeroşi studenţi, intelectuali, elevi. Au fost devastate sediile unor partide politice, ale unor organe de presă, a fost atacată Universitatea.

15 iunie 1990: Până la ora 6.00, la unităţile sanitare din Capitală s-au prezentat, la camerele de gardă, 462 de persoane, acuzând diferite traumatisme survenite în timpul evenimentelor din zilele de 13-14 iunie. În urma evenimentelor de la Bucureşti au fost înregistrate 5 decese, două dintre acestea survenind prin împuşcare. După o scurtă discuţie pe care preşedintele Ion Iliescu a avut-o, în jurul orei 15.00, la Pavilionul Expoziţional din Piaţa Presei, cu liderii minerilor, şi în timpul căreia acesta le-a mulţumit pentru acţiunea lor, a început îmbarcarea minerilor în autobuze şi transportul lor spre Gara de Nord, unde, cu garnituri speciale de tren, vor părăsi Bucureştiul.

25 aprilie 1992: Fostul suveran al României, Regele Mihai, vizitează pentru prima oară ţara după Revoluţia din 1989, cu ocazia sărbătorilor de Paşti, între 25 şi 27 aprilie. Regele Mihai participă la slujba de Înviere oficiată la mânăstirea Putna şi merge în Bucureşti la Biserica Sfântu Gheorghe şi în Piaţa Universităţii. Discursul public îl rosteşte de la balconul hotelului Continental. Regele Mihai este însoţit de Regina Ana şi de Principesa Margareta. De la balconul hotelului, Regele Mihai în prezintă pe nepotul său, Principele Nicolae, gest considerat atunci de unii dintre monarhişti ca fiind unul explicit în ceea ce priveşte succesiunea, având în vedere că fostul suveran are patru fete. În timpul acestei vizite sute de mii de oameni au ieşit în stradă, întâmpinându-l cu simpatie.

10 iulie 1994: Românii au ieşit noaptea în stradă, în ciuda ploii persistente, pentru a sărbători cea mai bună performanţă a echipei naţionale la Campionatul Mondial de Fotbal, în pofida eliminării din cursa spre semifinale, după dramaticul meci cu Suedia, a cărui soartă a fost decisă de loviturile de la 11 m. Suporterii bucureşteni s-au adunat din nou în Piaţa Universităţii, în automobile drapate în steaguri tricolore cu gaură la mijloc – ca în decembrie 1989 – sau jucând hora pe străzi, scandând „România, România” şi numele celor mai buni jucători români. Imediat după finalul meciului, camioane şi autobuze încărcate cu poliţişti au început să circule prin Capitală, iar paza ambasadelor Suediei şi Marii Britanii a fost întărită, în eventualitatea unor reacţii violente din partea suporterilor români, dar niciun incident nu a fost semnalat. Mulţi dintre cei aflaţi pe străzi erau de trişti, însă scandau numele lui Hagi şi ale coechipierilor săi. România a pierdut cu 4-5 la penalty-uri meciul cu Suedia din sferturile de finală ale Campionatului Mondial din SUA, după prelungiri fiind 2-2. Anterior, România a învins în optimi Argentia cu 3 la 2, după ce a trecut de grupe. După fiecare meci, suporterii români au ieşit în Piaţa Universităţii, au dansat şi au cântat, cea mai sărbătorită victorie fiind după meciul cu Argentina.

11 noiembrie 1995: Preşedintele PNŢCD, Corneliu Coposu, a murit la Spitalul Universitar din Bucureşti, după o lungă suferinţă, la vârsta de 79 de ani. Coposu era liderul de necontestat al Convenţiei Democratice din România, reuşind să-şi menţină întotdeauna verticalitatea, în pofida anilor grei de tortură la care a fost supus în închisorile comuniştilor. Cortegiul funerar cu Corneliu Coposu a plecat, marţi, 14 noiembrie, către Piaţa Universităţii; având o scurtă oprire la Troiţa din Piaţa Universităţii, unde părintele Iustin Marchiş a dat citire unor pasaje din Biblie. Zeci de mii de oameni au însoţit, marţi, cortegiul funerar al lui Corneliu Coposu. Sicriul, îmbrăcat în steagul tricolor cu stema regală, a fost purtat, pe rând, de fruntaşii PNŢCD. Zeci de preoţi, ortodocşi şi greco-catolici, în frunte cu arhiepiscopul Bisericii Greco-Catolice, Lucian Mureşan, precum şi episcopul romano-catolic, Gheorghe Robu, au participat la oficierea slujbelor religioase. La intrarea în Piaţa Revoluţiei, în primul rînd al cortegiului se aflau surorile defunctului, de braţ cu regina Ana şi principesa Margareta, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu, Ion Raţiu, Mircea Ionescu-Quintus, Sergiu Cunescu, Călin Popescu Tăriceanu. Singurul reprezentant al partidelor guvernamentale, aflat în grupul apropiaţilor lui Corneliu Coposu, a fost Oliviu Gherman, preşedintele Senatului şi al PDSR. Ultima dorinţă a lui Corneliu Coposu, aceea de a mai putea vorbi o dată cu Majestatea Sa Regele Mihai I de România, a rămas neîndeplinită de autorităţile de la Bucureşti. În unele din puţinele momente de luciditate de dinaintea morţii, fostul preşedinte al PNŢCD le-a spus surorilor sale că doreşte să aibă o ultimă întrevedere cu Mihai, cerându-le să întreprindă demersurile necesare pe lângă MAE pentru obţinerea aprobării intrării Regelui în ţară. Moartea liderului ţărănist, sîmbătă dimineaţa, a făcut ca ultima dorinţă a celui dispărut să se transfere în intenţia ca Mihai I de România să participe măcar la funeralii. Demersurile Familiei Regale nu au fost însă decât parţial aprobate de autorităţile de la Bucureşti, la ceremonia înmormântării lui Corneliu Coposu participând doar Ana de Bourbon Parma şi Principesa Margareta. Refuzul de a-i acorda viză de intrare în ţară Regelui Mihai nu a fost comunicat oficial de către MAE. „Autorităţile române nu au luat în consideraţie dorinţa transmisă de familia preşedintelui Corneliu Coposu şi au decis să împiedice participarea Regelui Mihai la funeralii. Nu au fost nici măcar în stare să înţeleagă dorinţa Regelui de a însoţi un bun şi vechi prieten pe ultimul său drum. Inima Regelui este încărcată de durere. Fiecare român, fiecare româncă şi, mai presus de toate, „Istoria va judeca”, a declarat Regina Ana. Principesa Margareta a precizat că Regele Mihai a fost nevoit să se întoarcă de la Geneva, unde i s-a comunicat că autorităţile române nu i-au acordat viză de intrare în România.

17 noiembrie 1996: Emil Constantinescu câştigă, în turul al II-lea, cu 54%, alegerile prezidenţiale în faţa lui Ion Iliescu şi-şi sărbătoreşte victoria în Piaţa Universităţii, acolo unde în decembrie 1989 şi iunie 1990 românii şi-au cerut libertatea.

Instantaneu din timpul Mineriadei din 13-15 iunie

Instantaneu din timpul Mineriadei din 13-15 iunie

11 iulie 1997: Preşedintele american Bill Clinton le-a cerut românilor în discursul rostit în Piaţa Universităţii să-şi continue pe aceeaşi linie eforturile de a adera la NATO, adăugând că România este unul dintre cei mai puternici candidaţi la aderare în momentul în care Alianţa Nord-Atlantică va revizui procesul de extindere, în 1999.

15 iunie 2000: Mii de bucureşteni s-au adunat la un miting organizat în Piaţa Universităţii, pentru a marca cei 10 ani care s-au scurs de la evenimentele din 13-15 iunie 1990. Mitingul a fost organizat de Alianţa Civică, Asociaţia Victimelor Mineriadelor (AVM), Grupul pentru Dialog Social (GDS) şi Societatea Timişoara. În memoria celor ce au căzut atunci un sobor de preoţi de la bisericile Stavropoleus şi Creţulescu a oficiat o slujbă de pomenire. La troiţa din faţa Teatrului Naţional închinată dispăruţi în urma evenimentelor de acum 10 ani au fost depuse coroane de flori din partea Preşedinţiei României, GDS, PNL şi AVM. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi dintre care amintim pe dnele Ana Blandiana şi Ana Brătianu, precum şi pe dnii Doru Braia, Dorin Marian, Remus Opriş, Călin Cătălin Chiriţă. A fost de faţă dna Nadia Constantinescu, soţia preşedintelui României, însoţită de fiica sa Norina.

25 octombrie 2000: Zona din Piaţa Universităţii unde protestatarii FNI au staţionat aproape 3 ore a fost deblocată, iar circulaţia în acest perimetru a fost reluată.

25 noiembrie 2004: Asociaţia „Victimelor Mineriadelor din 1990-1991” a organizat împreună cu membrii Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA) un miting de protest în Piaţa Universităţii. ‘Suntem din nou la alegeri, după atâţia ani de la Revoluţie şi Mineriade, iar oamenii au aceleaşi probleme, marile scandaluri de corupţie au sărăcit poporul”, motivează acţiunea preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, Viorel Ene. Plasat în faţa Teatrului Naţional, chiar lângă cortul electoral al PSD, grupul format din 40-50 de protestatari a scandat lozinci antiguvernamentale, a afişat un cearşaf pe care scria „Iliescu Arestat” , arsenalul fiind completat de nişte ţepe înalte din lemn, fiecare având inscripţionat câte o nemulţumire a manifestanţilor: „Pensii”, „Locuri de muncă” , ‘Privatizarea’, ‘Medicamente’, ‘Reforma’, ‘FNI’.

11 decembrie 2004: Sperând că „zorile dreptăţii şi ale adevărului sunt atât de aproape”, yoghinii lui „Guru” Bivolaru s-au adunat la rugăciune în Piaţa Universităţii din Capitală. Ei ţineau la piept, ca pe icoane, postere electorale cu Traian Băsescu. „Trezeşte, o, Doamne, discernământul acestui popor blând şi bun, astfel încât să nu se mai lase amăgit şi minţit şi fă-l să urmeze dreptatea şi adevărul, bineplăcute ţie. Amin. Amin. Amin” , suna ruga pe care au înalţat-o de mai multe ori spre cer. Între momentele de invocare a dumnezeului lor, yoghinii strigau împotriva lui Năstase.

26 aprilie 2005: În Piaţa Universităţii continuă mitingul de solidaritate cu jurnaliştii răpiţi în Irak. La miting au participat aproximativ 200 de manifestanţi – jurnalişti, tineri, studenţi, un grup de copii de la Şcoala siriană, care nu au părăsit spaţiul de lângă fântânile de la Universitate şi nu au renunţat să poarte în mâini portretele ostaticilor Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci, Ovidiu Ohanesian şi Mohamed Munaf nici atunci când a început ploaia. Au venit în Piaţa Universităţii pentru a-şi exprima solidaritatea şi compasiunea şi diferite personalităţi ale vieţii publice cum ar fi regele Mihai I, prinţul Paul Lambrino împreună cu soţia sa, actorul Adrian Pintea, preşedintele Partidului Tineretului Democrat, Raj Tunaru. De asemenea, senatorul Vasile Ion a fost încurajat de un grup de colegi din PSD, în frunte cu noul preşedinte al acestei formaţiuni politice, Mircea Geoană, şi din care mai făceau parte Ilie Sârbu, Ion Solcanu, Cristian Diaconescu, Petre Daea, generalul Eugen Mihail Popescu.

27 aprilie 2005: Numărul demonstranţilor din Piaţa Universităţii şi intensitatea cu care aceştia au cerut salvarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak au crescut, miercuri, pe măsură ce se apropia termenul limită acordat marţi de gruparea teroristă pentru anunţarea de către autorităţi a retragerii trupelor din Irak. Astfel, cei aproximativ 200 de oameni adunaţi lîngă fântâna de la Universitate au intrat în stradă pentru a încerca blocarea circulaţiei, dar au fost împinşi înapoi pe trotuar, fără incidente, de către jandarmi. La miting au venit şi antrenorii echipei naţionale de gimnastică, Octavian Belu şi Mariana Bitang, împreună cu cele cinci componente ale lotului. Organizatorii demonstraţiei din Piaţa Universităţii au reuşit să strângă şi peste 5.000 de semnături ale cetăţenilor Capitalei pentru retragerea militarilor români din Irak.

18 mai 2005: În Piaţa Universităţii s-a desfăşurat un miting de solidaritate cu cei trei ziarişti români răpiţi în Irak. Printre manifestanţi s-au aflat jurnalistul Samir Hassan de la televiziunea Al Jazeera şi preşedintele Ligii Islamice şi Culturale din România (LICR), Faris Allaqtta. Protestatarii purtau pancarte pe piepturi, pe care era scris, în limbile română, franceză şi engleză „Tăcerea nu-i va aduce acasă!” .

15 martie 2006: Peste 100 de persoane au protestat în piaţa Universităţii împotriva „separatismului maghiar” . În urma citirii unei proclamaţii în faţa oamenilor adunaţi la Odorheiu Secuiesc pentru a sărbătorii ziua naţională a Ungariei, membri ai organizaţiei ‘Noua Dreaptă’ sau simpli simpatizanţi au decis ca în această zi să sărbătorească ziua martirilor români, a precizat Dan Ghiţă, vicepreşedintele acestei organizaţii.

9 mai 2006: Peste 15.000 de sindicalişti membrii ai CNSLR Frăţia au organizat o amplă acţiune de protest în Piaţa Constituţiei din Capitală, urmată de un marş pe traseul Piaţa Unirii – Piaţa Universităţii – Piaţa Romană – Piaţa Victoriei – Piaţa Aviatorilor. Veniţi din toate colţurile ţării, angajaţi în toate domeniile de activitate, cei prezenţi la mitingul de protest din Piaţa Constituţiei au cerut un singur lucru Guvernului, un trai decent şi o intrare în Europa demnă şi cu fruntea sus.

24 iulie 2006: Mai multe organizaţii neguvernamentale au protestat pentru a doua oară în Piaţa Universităţii, pentru salvarea clădirilor istorice şi a parcurilor din Bucureşti, puse în pericol de proiectele Primăriei Capitalei. Membrii Alianţei Civic Media, ai Asociaţiei 21 Decembrie, ai Grupului Civic şi mai mulţi studenţi au manifestat, în jurul fântânii de la Facultatea de Arhitectură, pentru salvarea simbolurilor patrimoniului naţional. Este al doilea protest de acest fel, după cel din 9 iulie, care a avut loc în Piaţa Revoluţiei, în urma căruia primarul general, Adriean Videanu, a declarat că ‘nu se va mai construi nici un bloc în Piaţa Revoluţiei fără acordul cetăţenilor’.

1 ianuarie 2007: Începutul anului îi găseşte pe premierul Tăriceanu şi pe comisarul european pentru extindere Olli Rehn în stradă salutând aderarea României la Uniunea Europeană, la spectacolul de Revelion din Piaţa Revoluţiei. Preşedintele Traian Băsescu salută aderarea la UE tot în stradă, deschizând o sticlă de şampanie de Anul Nou în Piaţa Universităţii. Sunt cele mari mari spectacole în stradă din România, românii bucurându-se pentru intrarea în UE.

27 februarie 2007: Şase organizaţii ale societăţii civile organizează un miting în Piaţa Universităţii pentru susţinerea ministrului justiţiei, Monica Macovei, şi a luptei anticorupţie. Printre organizatori se numără Grupul pentru Dialog Social, Societatea Academică din România, APADOR-CH şi Freedom House. Chemarea la manifestarea de stradă intitulată „Mărţişor Anticorupţie” a fost lansată săptămâna trecută. Acţiunea ONG-urilor urmează adoptării de către Senat, în urmă cu două săptămâni, a moţiunii simple împotriva ministrului Justiţiei, Monica Macovei, care a calificat însă drept ”jenant” şi ”fals” conţinutul documentului.

19 aprilie 2007: Simpatizanţii preşedintelui Traian Băsescu au rămas în faţa Teatrului Naţional după ce el a părăsit Piaţa Universităţii, pentru a-l susţine pe şeful statului. O persoană a încins spiritele când a anunţat că autorizaţia pentru miting ar fi expirat la ora 20,00, iar simpatizanţii preşedintelui au început să huiduie şi, în loc să părăsească zona, au scandat lozinci pro-Băsescu cu mai mare înflăcărare.

19 mai 2007: Preşedintele Traian Băsescu s-a aflat, sâmbătă seara, după publicarea exit-poll-urilor, în Piaţa Universităţii, locul în care a fost prezent şi în ziua suspendării sale de către Parlament. Şeful statului s-a adresat unei mulţimi de aproximativ 800 de persoane, adunate în faţa Teatrului Naţional şi la Universitate, şi a salutat publicul care l-a ascultat de pe ambele trotuare ale Pieţei Universităţii. După ce a strâns zeci de mâini ale oamenilor aflaţi în faţa TNB, Traian Băsescu a fost nevoit să traverseze intersecţia din Piaţa Universităţii, sub protecţia poliţiei, printre maşinile care circulau la acea oră pe bulevard. Aproximativ 200 de simpatizanţi ai lui Traian Băsescu au continuat să îşi manifeste sprijinul pentru şeful statului şi o bună perioadă după ce preşedintele a părăsit Piaţa Universităţii.
”Vreau să va fac o propunere. Măcar o dată la trei luni să ne vedem în Piaţa Universităţii, în ultima sâmbată a celei de-a treia luni, la ora 17.00, pentru raportul preşedintelui în faţa romnilor…”, şi-a încheiat Traian Băsescu discursul din Piaţa Universităţii.

9 iunie 2007: Un grup de aproximativ 20-25 tineri protestari îmbrăcaţi în negru şi cu feţele acoperite au organizat în Piaţa Universităţii o contramanifestaţie spontană la marşul formaţiunii “Noua Dreaptă”. Ei au scandat lozinci împotriva acestei organizaţii, în principal acuzând faptul că este fascistă şi se ocupă în principal de acte violente, bătând pe stradă copii şi oameni nevinovaţi. O coloană alcătuită din circa 300 de persoane care intonau imnul naţional au început să mărşăluiască prin Capitală, în jurul orei 10,30, pentru a demonstra împotriva organizării Paradei GayFest.

Mineriada din 1991

Mineriada din 1991

29 septembrie 2007: Fostul preşedinte Emil Constantinescu anunţă lansarea “Manifestului pentru o Românie curată”, care va avea loc în Piaţa Universităţii, ca răspuns la intenţia preşedintelui Traian Băsescu de a se întâlni, în aceeaşi zi, cu românii, aşa cum a promis imediat după referendumul din 19 mai. “În numele iniţiatorilor şi co-semnatarilor Apelului la Conştiinţă, chem toate victimele mineriadelor, toate persoanele şi organizaţiile care au participat la marele miting anticomunist din 1990, pe toţi cei care respectă democraţia şi valorile statului de drept să nu uite că mulţi dintre cei care le-au atacat în 1990 încearcă azi să le compromită, fie făţiş, fie confiscându-le în folos propriu”, a afirmat Emil Constantinescu. În opinia sa, prin consultarea cu poporul în Piaţa Universităţii, Traian Băsescu “sfidează valorile în numele cărora s-a luptat şi s-a murit în Piaţa Universităţii”. Asociaţia Solidaritatea Universitară a propus, în 14 iunie, crearea unei zone libere de comunism în Piaţa Universităţii, în amintirea evenimentelor tragice din 13-14 iunie 1990, în care să fie interzisă prezenţa celor vinovaţi de represiunea manifestanţilor.

23 noiembrie 2007: Candidaţii social-democraţi la alegerile europarlamentare şi-au încheiat campania electorală în Piaţa Universităţii, în cadrul unui miting organizat la „kilometrul zero” de organizaţia PSD Bucureşti. De la manifestare a lipsit liderul PSD, Mircea Geoană, în aceste condiţii, „moderatorul” acţiunii fiind organizatorul Vanghelie, care i-a prezentat de pe scenă pe candidaţii PSD, celor peste 2.000 de membri de partid, simpatizanţi şi curioşi. „Votaţi cu ei pentru ca să nu mai existe discrepanţe între bogaţi şi săraci şi pentru ca tinerii să nu mai plece în străinătate” , a spus Vanghelie în uralele membrilor de partid. Marian Vanghelie a mai spus că a dorit să organizeze acest miting în Piaţa Universităţii, “pentru că aceasta nu este a lui Traian Băsescu”, ci a românilor care au participat la Revoluţie. Mai mult, el a susţinut că a dorit să-i dea Pieţei Universităţii “locul care i se cuvine” în Bucureşti. “Piaţa Universităţii este locul democraţiei pentru care PSD a luptat dintotdeauna. Dacă la 1 ianuarie 2007, România a intrat în Uniunea Europeană, doresc ca românii să ştie că PES este cel care a avut un rol fundamental. Votaţi PES pentru o Românie europeană. Dacă ne luăm după promisiuni, aveţi deja ce regreta”, s-a adresat Adrian Severin bucureştenilor din Piaţa Universităţii.

10 februarie 2008: Cei 62 de revoluţionari intraţi în greva foamei pe 18 decembrie 2007 au încetat această formă extremă de protest, a anunţat, duminică, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş. Mărieş a arătat că revoluţionarii au dat în judecată statul român fiind nemulţumiţi de tergiversarea în justiţie a dosarelor Revoluţiei din 1989 şi mineriadei din iunie 1990.

24 februarie 2008: Asociaţia “21 Decembrie 1989” a lansat în Piaţa Universităţii un “Apel pentru adevăr”, document prezentat de preşedintele asociaţiei, Teodor Mărieş, la un miting la care au participat sindicaliştii din mai multe centre industriale. “Lansăm astăzi apelul pentru adevărul pe care îl doreşte societatea românească de 18 ani. Avem obligaţia morală să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a spune, pentru a dovedi, pentru a-i pedepsi pe cei vinovaţi de crimele săvârşite în decembrie 1989” – a afirmat Mărieş. Mulţimea adunată în piaţă i-a întrerupt discursul cu scandări precum “Iliescu, judecat pentru sângele vărsat” sau “Iliescu şi ai lui, criminalii neamului”. “Solidaritatea care ne uneşte este adevărul despre crimă, despre minciună, despre hoţia pe care au făcut-o aceşti vagabonzi care au condus România timp de 18 ani”, a spus Mărieş de pe scena amplasată în Piaţa Universităţii. La miting au participat sindicaliştii din centrele industriale Galaţi, Hunedoara, Slatina, reprezentanţi ai revoluţionarilor din Bucureşti, Timişoara, Arad şi Braşov, precum şi pensionari. “România nu va putea clădi nimic bun pe crime, minciuni şi nedreptăţi. Incredibilul masacru nu a fost judecat până acum pentru că justiţia şi alte instituţii ale statului au fost aservite sau corupte de autorii celor peste 1.100 de crime. Nu vom reforma clasa politică decât după ce vom cunoaşte adevărul despre fratricidul din decembrie 1989” – se arată în “Apelul pentru adevăr”.

7 aprilie 2009: Aproximativ 1.000 de studenţi basarabeni din Bucureşti şi colegi ai acestora din România au protestat în Piaţa Universităţii, solidarizându-se astfel cu manifestanţii anticomunişti de la Chişinău.

1 decembrie 2009: O manifestaţie spontană, la care participă aproximativ 300 de persoane, majoritatea tineri, a avut loc în Piaţa Universităţii din Capitală, în zona fântânii de la Arhitectură. Unii dintre manifestanţi poartă steaguri şi scandează lozinci precum “Timişoara, suntem cu tine” sau ”Azi în Timişoara, mâine în toată ţara”, dar niciunul nu poartă însemne ale vreunui partid. De asemenea, unii manifestanţi scandează lozinci împotriva candidatului social-democrat la Preşedinţie. Din boxe se aud cântece consacrate în timpul manifestaţiilor din Piaţa Universităţii de la începutul anilor ’90, precum “Imnul golanilor”.

18 ianuarie 2011: Interpretul de muzică folk Cristian Paţurcă a murit, la vârsta de 45 de ani, în urma unei îndelungate suferinţe provocate de tuberculoză. Este autorul “Imnului golanilor”, melodia simbol a Pieţei Univesităţii. A devenit celebru în 1990, pe când avea 25 de ani, după ce luni întregi a cântat în Piaţa Universităţii “Imnul golanilor”, imnul celui mai mare manifest anticomunist din România, la care participau, seară de seară, peste 30.000 de oameni. Ei au declanşat celebra “Golaniadă”, care a ţinut din aprilie până în iunie 1990, când au fost împrăştiaţi de mineri. Membru al Cenaclului Flacăra, în perioada 1977-1985. Membru fondator al Asociaţiei “21 decembrie 1989”. După zilele Pieţei Universităţii din 1990, Cristian Paţurcă a mai apărut, sporadic, în campanii electorale ale candidaţilor prezentaţi ca fiind ai dreptei, cântând la diferite adunări publice. În ultimii ani, Cristian Paţurcă a mai cântat doar de două ori cântecele care l-au făcut celebru: o dată la un miting de comemorare a victimelor Revoluţiei, în decembrie 2009, şi altă dată la o ceremonie organizată la sediul Asociaţiei 21 Decembrie, câteva săptămâni mai târziu. La 21 mai 2008 a fost evacuat din casa în care s-a născut, situată în Bucureşti pe strada Dr. Lister, imobilul fiind naţionalizat şi revendicat. În luna februarie 2010, Cristian Paţurcă a fost vizitat de preşedintele Traian Băsescu, cantautorul fiind internat la Spitalul “Victor Babeş” din Capitală, din cauza unei afecţiuni cronice. Secretarul general al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), Adrian Nicolaescu, i-a înmânat, la 9 martie 2010, certificatul de revoluţionar preschimbat. A fost distins cu Crucea Naţională “Serviciul Credincios” Clasa a III-a, “în semn de apreciere pentru înalta sa ţinută morală, pentru curajul şi credinţa dovedite în apărarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor democratice în ţara noastră”, la 27 aprilie 2010. Cristian Paţurcă intenţiona să lanseze, în luna ianuarie a anului 2011, un post de radio on-line, “Kilometrul zero”.

12 ianuarie 2012: La Târgu Mureş au început protestele declanşate de demisia doctorului Raed Arafat din funcţia de subsecretar de stat din cadrul Ministerul Sănătaţii pe fondul unor divergenţe cu preşedintele Traian Băsescu. Manifestaţiile aveau să continue şi după 12 ianuarie, în Bucureşti şi în alte 51 oraşe din 37 de judeţe.

13 ianuarie 2012: Protestele s-au extins în toată ţara, iar vocea protestatarilor s-a făcut auzită, ei obţinând prima victorie şi anume: retragerea Legii Sănătăţii din dezbatere publică. Bucureştenii care au manifestat în Piaţa Universităţii pentru susţinerea dr. Raed Arafat au plecat în coloană, pe bd. Regina Elisabeta, spre Palatul Cotroceni. Conform aprecierilor jandarmilor, la manifestaţie participă în jur de 800 de persoane, care mărşăluiesc în coloană, scandând în continuare sloganuri pro-Raed Arafat şi împotriva preşedintelui Traian Băsescu, solicitând alegeri anticipate. La protestul din Piaţa Universităţii, oamenii au cerut de mai multe ori demisia Guvernului şi au scandat sloganuri împotriva alegerilor comasate.

23 ianuarie 2012: Protestatarii bifează o altă victorie importantă. Teodor Baconschi a fost revocat din funcţia de ministru al Afacerilor Externe, pentru declaraţiile făcute la adresa manifestanţilor. Baconschi a scris pe blogul său că un lucru devine clar pentru „toţi românii de bine”, respectiv că a început „încleştarea pe viaţă şi pe moarte între forţele trecutului şi proiectul unei noi Romanii”, el susţinând că alegerea o va face „România care munceşte”, nu „mahalaua violentă şi ineptă încolonată”.

23 ianuarie 2012: Pe fondul protestelor organizate în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţarii, în care una dintre revendicările formulate de manifestanţi viza eliminarea taxei auto, coaliţia guvernamentală a decis să suspende până la 1 ianuarie 2013 taxa de primă vânzare.

24 ianuarie 2012: Senatorul Iulian Urban îşi dă demisia din PDL după ce i-a catalogat pe protestatari „viermi“ într-o postare pe blogul personal.

Protest împotriva Roșia Montană Gold Corporation

Protest împotriva Roșia Montană Gold Corporation

25 ianuarie 2012: Curtea Constituţională a României (CCR) a decis că alegerile locale cu cele parlamentare nu vor mai fi comasate, acest lucru fiind una dintre cerinţele de pe lista protestatarilor din Piaţa Universităţii.

6 februarie 2012: După 25 de zile de proteste, manifestanţii obţin demisia premierului Emil Boc. „Am depus mandatul deoarece nu mă agăţ de putere, pentru mine, contează mai puţin dacă mai rămân în funcţie câteva luni, până la alegerile din noiembrie. Am luat decizia de a depune mandatul Guvernului pentru a detensiona situaţia politică şi socială din ţară, dar şi pentru a nu pierde ceea ce românii au câştigat: stabilitatea economică a ţării”, a explicat atunci Emil Boc.

4 iulie 2012: Circa o sută de persoane protestează, miercuri seară, la Piaţa Universităţii, împotriva clasei politice. Oamenii s-au strâns lângă fântâna de Arhitectură şi au afişate bannere pe care se poate citi „Poporul prost nu mai vrea băieţi deştepţi” , „Acelaşi scenariu, alţi actori, Ne-am săturat să fim spectatori, “Nu executaţi democraţia”. Cei prezenţi mai afişează mesaje contra exploatării de la Roşia Montană şi împotriva exploatării gazelor de şist.

5 iulie 2012: O altercaţie între două persoane a avut loc la mitingul din Piaţa Universităţii. Câteva sute de persoane au protestat în Piaţa Universităţii, în faţa Teatrului Naţional şi în zona fântânii de la Facultatea de Arhitectură. Manifestanţii din faţa Teatrului Naţional au pancarte pe care sunt scrise mesaje împotriva preşedintelui Traian Băsescu. Oamenii cer demisia şefului statului şi strigă “Jos Băsescu!”, “Zi de zi aici vom fi”, “Demisia!”, “Băsescu, suspendat, să fie arestat!”, “Băsescu şi mafia au furat toată ţara”, “România are nevoie de altceva. Jos Băsescu!”. Protestatarii aflaţi în zona Facultăţii de Arhitectură, pro Băsescu, au pancarte cu mesaje împotriva Guvernului, a premierului şi a parlamentarilor. Ei agită pancarte pe care stă scris “Guvern corupt”, “Ponta nu uita, România nu-i tarla şi oricum nu-i a ta!”.

6 iulie 2012: Victoria supremă a protestatarilor: preşedintele Traian Băsescu a fost suspendat. Referendumul pentru demiterea şefului statului a avut loc pe 29 iulie, perioadă în care preşedinte interimar a fost şeful Senatului, Crin Antonescu. După 52 de zile de suspendare, Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni.

30 iulie 2012: Aproximativ 200 de persoane s-au adunat în Piaţa Universităţii, manifestând împotriva preşedintelui suspendat Traian Băsescu. Oamenii scandează “Jos Băsescu”, flutură steaguri tricolore şi afişează pancarte pe care scrie, printre altele, “Băse te-am ciuruit, ha ha ha, poporul este suveran”. Odată cu închiderea urnelor, participanţii au scandat “Victorie!” şi au cântat “Ole, ole, ole, nici Băsescu nu mai e”.

28 august 2013: Proiectul de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană a fost adoptat în şedinţa de guvern, documentul fiind transmis Parlamentului.

2 septembrie 2013: Aproximativ 1.000 de persoane au protestat în Piaţa Universităţii împotriva exploatării de la Roşia Montană şi a gazelor de şist.

3 septembrie 2013: Aproximativ 300 de persoane au protestat în Piaţa Universităţii faţă de exploatarea de la Roşia Montană şi a gazelor de şist, pentru a treia zi consecutiv. Proteste au avut loc şi la Cluj-Napoca, în Piaţa Unirii, în faţa Primăriei şi în Piaţa “Lucian Blaga”, aproximativ 1 000 de persoane au protestat împotriva proiectului de exploatare a zăcămintelor de aur şi de argint de la Roşia Montană.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

eight + twenty =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te