Safari în Cretacic. Și alte minunății

Traseele turistice prin Geoparcul Dinozaurilor spun povestea Ţării Haţegului, locul din România cu cea mai mare aglomeraţie de atracţii naturale şi culturale pe metrul pătrat


„Voinicul Cânde răpuse balaurul. Îi reteză cele şapte capete şi le rostogoli unul câte unul la vale. Şi ca toţi să-şi aducă aminte de isprava sa, numi muntele Retezat. Apoi descălecă la poalele muntelui şi, mulţumind Tatălui, că l-a ajutat în luptă, îşi ctitori biserica şi cetatea”.

Aşa spune una dintre legendele care explică numele Retezatului, redată pe un poster, la intrarea în sediul din Haţeg al Geoparcului Dinozaurilor. Iar în această parte a ţării, lumea nu prea glumeşte cu legendele: balaurii au fost reconstituiţi ştiinţific, urmaşii voinicului au revendicat un castel la Sântămăria Orlea, iar Cetatea Colţ de la poalele Retezatului şi biserica de lângă ea sunt obiective turistice.

Cât despre balauri, aceştia sunt aproape omniprezenţi în Ţara Haţegului. „Este interesant că poveştile cu dragoni sau balauri apar mai ales în zonele unde s-au descoperit fosile de dinozauri. Este şi cazul Ţării Haţegului, unde sunt bine documentate poveştile cu balauri şi unde s-au găsit numeroase urme de animale preistorice”, spune Cristian Ciobanu, administrator patrimoniu la Geoparcul Dinozaurilor. Explicaţia ştiinţifică ar fi că, din vechime, oamenii au descoperit oase de mari dimensiuni, poate chiar schelete complete de dinozauri, şi şi-au pus întrebarea cum trebuie să fi arătat un astfel de animal. Aşa a apărut şarpele cu pene Quetzalcoatl, al aztecilor, dragonii chinezeşti purtători de noroc, sau cei europeni, în general ostili oamenilor şi prevăzuţi cu mai multe capete, eventual scuipătoare de foc.

Însă, balaurul pe care l-a răpus voinicul Cânde trebuie că a fost supraestimat de rapsozi. Şi asta poate fi demonstrat ştiinţific. „În Cretacicul Superior, Ţara Haţegului era o insulă, iar animalele de aici s-au adaptat habitatului, devenind mai mici, într-un proces numit «nanism insular». Astfel au apărut specii de dinozauri pitici, unice în lume”, mai spune Cristian Ciobanu.

Balaurul bondoc era un răpitor feroce, în ciuda dimensiunilor reduse. În imagine, o reconstituire a acestui dinozaur, expusă la centrul de vizitare din Hațeg

Balaurul bondoc era un răpitor feroce, în ciuda dimensiunilor reduse. În imagine, o reconstituire a acestui dinozaur, expusă la centrul de vizitare din Hațeg

Asta se întâmpla cam acum 70 de milioane de ani. Ca să înţelegi pe deplin apariţia şi dezvoltarea dinozaurilor pitici din Ţara Haţegului, trebuie să faci o vizită la sediul geoparcului, în oraşul Haţeg, unde a fost amenajată expoziţia permanentă „Balauri, dragoni, dinozauri”, care te poartă pe repede înainte de-a lungul erelor geologice, până la momentul apariţiei dinozaurilor, iar apoi asociază aceste animale cu miturile româneşti şi internaţionale legate de balauri şi dragoni.

Piesa de rezistenţă a expoziţiei este un balaur în carne şi oase (aproape). Este vorba de reconstituirea migăloasă a unui Balaur bondoc, specie de dinozaur pitic descoperită lângă Sebeş în 2009. La prima vedere, dinozaurul în cauză e mai mult bondoc decât balaur, dar specialiştii spun că era un carnivor feroce, înrudit cu Velociraptorul, specie făcută celebră de filmul Jurassic Park.

Macheta în mărime naturală a fost realizată la cel mai înalt nivel ştiinţific de o somitate mondială în materie, paleoartistul canadian Brian Cooley, în colaborare cu soţia sa, Mary Ann Wilson.

Dincolo de expoziţia din oraş, o excursie prin Ţara Haţegului, înseamnă, de fapt, o explorare a Geoparcului Dinozaurilor, fiindcă acesta se întinde pe toată suprafaţa depresiunii. Geoparcul este administrat de Universitatea din Bucureşti şi se întinde pe o suprafaţă de peste 100.000 de hectare. Pe teritoriul său se află 80 de sate, grupate în zece comune, şi oraşul Haţeg, cu o populaţie totală de aproximativ 35.000 de locuitori.

Un geoparc este, pe scurt, un teritoriu care include un patrimoniu geologic particular şi o strategie de dezvoltare durabilă a teritoriului. Trăsătura specifică a geoparcului haţegan o reprezintă siturile cu resturi de dinozauri din Cretacicul Superior. Responsabilii geoparcului nu mizează însă doar pe acestea pentru a promova turismul în zonă, ci propun experienţe turistice integrate.

Principalul punct în care s-au descoperit fosile de dinozaur, pe Valea Sibişelului

Principalul punct în care s-au descoperit fosile de dinozaur, pe Valea Sibişelului

Astfel, traseele posibile includ biserici medievale, cum sunt cele de la Densuş, Ostrov sau Sântămăria Orlea, zone geologice spectaculoase, cetăţi cneziale cum sunt la Mălăieşti sau Suseni (Colţ), situri cu fosile de dinozauri, pe Valea Sibişelului, dar şi un peisaj cultural specific.

„Dacă vedeţi într-un sat haţegan garduri făcute din bolovani clădiţi unul peste altul, nu este o întâmplare, ci este un efect al unui fenomen geologic. Aceste pietre vulcanice au fost spălate de torenţii formaţi în urmă cu milioane de ani în Munţii Retezat şi aduşi la vale, în actuala ţară a Haţegului. Ţăranii, când şi-au amenajat câmpurile pentru cultură, au ridicat pietrele de pe pământ, pentru a-l face arabil. Odată scoase din pământ, ele au fost clădite sub formă de şiruri, la limita terenului agricol. Astfel a luat naştere un peisaj cultural propriu Ţării Haţegului”, exemplifică Cristian Ciobanu.

Acasă la „taica Burtălău”

Un prim traseu propus de reprezentanţii geoparcului pleacă din oraşul Haţeg spre comuna General Berthelot, unde să găseşte Centrul de Ştiinţă şi Arte al geoparcului. Nu îl poţi rata, fiindcă în faţa clădirii se găseşte replica fidelă a unui Magyarosaurus dacus, realizat de acelaşi artist ca Balaurul bondoc de la centrul de vizitare din oraş.

Dinozaurul a întreprins o călătorie epică din Canada până în curtea cu iarbă verde şi pomi fructiferi în care şi-a găsit locul. Macheta are circa şapte metri lungime şi peste trei metri înălţime. Ea a fost adusă din Canada cu vaporul până în portul Antwerp, în Belgia. Apoi a fost expusă la Paris, dar şi în Geoparcul Bakoni-Balaton, din Ungaria. În România, Magyarosaurus dacus a vizitat mai multe localităţi, inclusiv Bucureştiul.

Magyarosaurus dacus, în curtea centrului de la General Bertehlot

Magyarosaurus dacus, în curtea centrului de la General Bertehlot

În interiorul Centrului de Ştiinţă şi Arte se află altă machetă de dinozaur pitic, realizată tot de acelaşi artist. Este vorba despre un Zalmoxes robustus, care te întâmpină în prima încăpere a spaţiului expoziţional. Alte două încăperi definesc laturile ştiinţifică şi, respectiv, artistică, ale centrului. În prima sunt expuse trei cuiburi de ouă de dinozaur, descoperite foarte aproape, în satul Tuştea, şi o suită de mostre geologice, precum şi fosile de animale preistorice. În a doua încăpere, a fost amenajată o expoziţie artistică care are ca temă fragilitatea, exprimată prin zborul fluturilor şi frumuseţea delicată a coralilor.

Tot în comuna Berthelot se poate vizita Centrul pentru Dezvoltare Rurală Durabilă al Academiei Române, adăpostit de fostul conac Nopcsa. Proprietăţile acestei familii de nobili maghiari de origine română au fost expropriate după Primul Război Mondial, iar o parte din ele, inclusiv conacul din comună, au fost donate de statul român generalului francez Henri Mathias Berthelot (de unde şi numele localităţii). Se zice că haţeganii din sat nu prea puteau pronunţa numele francez şi, inspiraţi şi de silueta generalului, îi spuneau „taica Burtălău”. Generalul a lăsat aceste proprietăţi moştenire Academiei Române, care le-a recuperat după 1989 şi a amenajat aici un centru de cercetare. În interior, un tablou al taicăi Burtalău, în echipament de gală, cu şnururi şi fireturi aurii, încă stă de strajă.

Densuş, nu doar biserica

Următorul popas este la celebra biserică din Densuş. Cea mai cunoscută dintre bisericile haţegane se află aproape de primărie. Înconjurat de legende care spun că ar fi construit pe locul unui vechi templu roman, lăcaşul datează de fapt din anii 1200. De o frumuseţe desăvârşită, biserica este un amalgam de stiluri şi soluţii de construcţie, aducând aminte de felul în care românii îşi construiesc casele în mod tradiţional – permanent adăugând sau modificând câte ceva. Înăuntru, frescele au fost sluţite de adversari ai ortodoxiei, sfinţii având ochii scoşi. Pe unul dintre cei patru stâlpi din mijlocul bisericii se află o pictură cu Iisus în strai românesc. „Biserica din Densuş, pe lângă valoare istorică, artistică şi arhitecturală inestimabilă, este şi o expoziţie de geologie, în zidurile sale regăsindu-se pietre din diferite zone”, spune Cristian Ciobanu.

Cristian Ciobanu s-a mutat din Bucureşti în Ţara Haţegului, unde „păstoreşte” dinozaurii pitici

Cristian Ciobanu s-a mutat din Bucureşti în Ţara Haţegului, unde „păstoreşte” dinozaurii pitici

Administratorul de patrimoniu al geoparcului este şi el în sine un fel de exponat, viu, – un bucureştean care a lăsat capitala pentru a se stabili în Ţara Haţegului, chiar în Densuş, unde şi-a făcut casă şi îşi creşte copiii. „Am luat contact din studenţie cu locurile, şi m-am îndrăgostit de ele. Am făcut practică aici, când studiam la Geografie, la Universitatea Bucureşti. Am revenit tot mai des, şi, în cele din urmă, m-am mutat în singurul loc unde nu mi se făcea dor de Ţara Haţegului, adică în Ţara Haţegului”, glumeşte tânărul.

Călătoria continuă în sus de biserica din Densuş, dar fără a părăsi satul. Se merge spre satul învecinat, Ştei, şi, pe dreapta, se trece pe o punte de lemn spre un peisaj geologic interesant, cu sedimente marine din vremuri imemoriale, ajunse în urma frământărilor Pământului chiar lângă nişte stânci vulcanice. La prima vedere nu pare mare lucru, dar câteva tăbliţe explicative lămuresc misterele din măruntaiele Terrei care au dus la crearea acestui peisaj.

La câţiva metri depărtare se găseşte Casa Vulcanilor, alt punct de referinţă pe harta geoparcului. Este vorba de o căsuţă rotundă făcută din cob (amestec de pamânt, apă, paie si nisip, care se clădeşte fără cofraje), pictată vesel în exterior, şi care, de la distanţă, seamănă cu ciupercile gigantice în care domiciliază uneori piticii din poveşti. Casa Vulcanilor este unul dintre cel mai premiate proiecte ale geoparcului şi a fost construit în întregime de voluntari, în 2014. „Am ajuns până într-acolo că turişti care vizitau Ţara Haţegului s-au oprit din drum şi ni s-au alăturat, zile în şir, să ajute la construcţie”, povesteşte Cristian Ciobanu. În interior, Casa Vulcanilor va fi refăcută pentru sezonul turistic din acest an, cu o expoziţie interactivă care explică formarea şi activitatea vulcanilor.

Casa Vulcanilor, unul dintre cele mai premiate proiecte neguvernamentale din ţară

Casa Vulcanilor, unul dintre cele mai premiate proiecte neguvernamentale din ţară

Casa de cob este înconjurată de „Livada senzorială”, în fapt o serie de instalaţii care se adresează celor cinci simţuri, cu ajutorul cărora turiştii sunt invitaţi să exploreze natura locului. De exemplu, să străbaţi Poteca Timpului înseamnă să străbaţi desculţ câteva porţiuni de teren aşternute cu diverse materiale, de la ţigle (pentru a simţi lucrul făcut de mâna omului) la nisip, scoarţă de copac sau iarbă verde.

Acest traseu continuă cu biserica din Peşteana, sat aflat la 5-10 minute cu maşina de Densuş. Dacă nu mai doriţi un monument istoric, puteţi sări direct la Muzeul Satului Haţegan, aflat peste drum de biserică. Aici, într-o casă tradiţională din lemn, un haţegan pătruns de geniul locului, nenea Antonică, a strâns obiecte din lumea veche a satului. Câteva dintre obiectele ce erau folosite în gospodărie sunt: plasa de păstrat peşte, din sârmă împletită, pisăul de măcinat condimente sau colţii de fier care se prindeau de talpa încălţărilor atunci când era gheţuş. Este un muzeu etnografic privat, fără taxă de intrare, pe care îl simţi pulsând de viaţă, iar nu împăiat, cum sunt majoritatea celor din această categorie.

Mai departe, dacă sunteţi dispuşi la o drumeţie, se poate vizita mlaştina „Tăul fără Fund”, unde creşte o rarisimă plantă carnivoră, Drosera rotundifolia sau „Roua cerului’”. Este recomandat să nu faceţi această drumeţie individual, ci însoţiţi de un reprezentant al geoparcului, care vă va ajuta cu orientarea şi identificarea plantei.

Un ultim popas pe acest traseu este capitala Daciei Romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, care se găseşte la 5,5 kilometri de Peşteana. Amfiteatrul este cea mai spectaculoasă ruină, dar şi forul merită o „inspecţie” pe îndelete.

„Poteca Timpului”, o instalaţie ingenioasă din „Livada Senzorială” de lângă Densuş

„Poteca Timpului”, o instalaţie ingenioasă din „Livada Senzorială” de lângă Densuş

Dinozaurii și Franz Nopcsa. Cercetările cu privire la dinozaurii din Ţara Haţegului au început în 1895, când Ilona, fiica lui Elek Nopcsa, castelanul de Săcel, a primit un craniu de dinozaur din partea unor ţărani. Împreună cu fratele ei, Ferenc (Franz), ea a început căutările de fosile pe Valea Sibişelului. Ulterior, Franz a urmat cursuri de paleontologie la Universitatea din Viena şi a continuat studiul fosilelor din Ţara Haţegului. În timpul Primului Război Mondial, el a spionat pentru Austro-Ungaria, fiind expropriat după Unire. S-a stabilit la Viena, unde a murit în 1933. Cercetările cu privire la dinozaurii pitici au continuat în România, mai ales la universităţile din Bucureşti şi Cluj. În 2009, descoperirea de către cercetători clujeni a Balaurului bondoc în apropiere de Sebeş a făcut senzaţie. Sebeşul era, în Cretacicul superior, fie o insulă de sine stătătoare, fie parte a insulei din care făcea parte Ţara Haţegului.

Pe Valea Dinozaurilor

A doua variantă de traseu porneşte tot de la centrul de vizitare din Haţeg, apoi se îndreaptă spre Sântămăria Orlea, sat lipit de oraşul Haţeg, care adăposteşte una dintre cele mai valoroase biserici medievale din România, actualmente de rit calvin (reformat). Lăcaşul de cult este un adevărat „cap de serie” pentru toate vechile biserici haţegane. Ridicată în epoca trecerii de la romanic la gotic, biserica este celebră mai ales pentru pictura sa, datând din 1311 şi considerată cea mai veche de pe teritoriul actualei Românii. Dacă e închisă, cheia o găsiţi la un vecin, care vă va face şi un ghidaj, cam după ureche, dar plin de inimă.

În apropiere se găseşte şi Castelul Kendeffy, numit astfel după cea mai puternică familie de nobili maghiari haţegani, care îşi are originea în familia de cnezi români Cândea, din Râu de Mori. Din păcate, castelul, care multă vreme a fost un hotel comunistoid de mâna a doua, este acum închis publicului.

Dacă sunteţi „colecţionar” de ruine, puteţi intra apoi în satul Săcel, unde se află Castelul Nopcsa, principala reşedinţă a acestei familii. Poate în viitor va fi amenajat turistic, dar momentan este părăsit şi pe jumătate ruinat. Următorul popas este la Sânpetru, sat în care geoparcul a amenajat în 2013 Casa Dinozaurilor Pitici. „Înainte aici funcţionar un bar, acum e un spaţiu cultural şi ne place să zicem că e singura crâşmă de sat transformată în spaţiu cultural, şi nu invers”, spune Cristian Ciobanu.

Cheia casei se găseşte la restaurantul sătesc de vizavi, dar este afişat şi un număr de telefon la care puteţi apela pentru deschiderea ei. La intrare este instalat un pterozaur, sau dinozaur zburător, realizat de artistul Dorin Cărăbeţ, din Deva. Responsabilii geoparcului spun că este o replică fidelă, de bună factură. Este reconstituit şi un şantier paleontologic, în special pentru copii, care aici învaţă, practicând, o lecţie despre cum se găsesc fosilele de animale preistorice şi cum se reconstituie mai întâi scheletul, apoi şi corpul.

Dioramă cu Elopteryx nopcsai, la Casa Dinozaurilor Pitici din Sânpetru

Dioramă cu Elopteryx nopcsai, la Casa Dinozaurilor Pitici din Sânpetru

Spre exemplificare este expusă o dioramă cu un dinozaur pitic din specia Elopteryx nopcsai. Tot aici se află şi un dinozaur, de fapt o dinozauriţă, pe nume Dina, creată de elevii din localitate, care au câştigat cu ea locul II la un concurs naţional de profil.

În Sânpetru să găseşte şi o altă biserică medievală de piatră. Fără turlă, acest monument pare cel mai puţin evoluat din tot grupul. O tablă explicativă oferă detalii interesante despre biserică, cu un accent pe pietrele romane refolosite la construcţie. Cheia este de găsit la preotul paroh, despre care trebuie să întrebaţi în sat.

Nu departe de biserică se află celebra vale în care s-au descoperit pentru prima dată urme ale dinozaurilor pitici. Pe Valea Sibişelului, căci despe ea este vorba, sunt amenajate două puncte de informare, primul având şi un loc de joacă (cu un dinozaur verde, făcut din pneuri de maşină, cunoscut sub numele de Petrică). Al doilea punct, Dealul Mare al Dinozaurilor, este poate cel mai important din tot geoparcul. Aici, un „lac” recreat din pietre vopsite cu albastru redă atmosfera din vremea dinozaurilor. Dincolo de el, mai în sus pe panta dealului, există un mini-amfiteatru în aer liber, şi un panou explicativ care ajută la interpretarea geologică a peisajului. „Pe Valea Sibişelului s-au descoperit numeroase depozite de fosile, de o diversitate uimitoare. Pe patru centimetri pătraţi s-au descoperit patru oase de animale preistorice diferite”, spune Cristian Ciobanu. Puteţi continua drumul până în satele tradiţionale Sibişel şi Ohaba Sibişel, pentru peisajul cultural deosebit, cu îngrăditurile din pietre de granit.

O altă variantă este să vă întoarceţi în Sânpetru şi să continuaţi cu o tripletă de monumente istorice: frumoasa biserica medievală din Ostrov, curtea nobiliară a familiei Cândea din Râu de Mori – dezolant de ruinată şi năpădită de ierburi – şi, la final, Cetatea Colţ din Suseni, cea ctitorită, conform legendei, de voinicul Cânde, după ce a retezat capetele balaurului. Şi, aţi ghicit, lângă ea e o biserică, iar deasupra, Retezatul. Legenda e încă vie.

Zalmoxes robustus, expus în comuna General Berthelot

Zalmoxes robustus, expus în comuna General Berthelot

Virşli, zimbri şi sfinţi

Dacă toate cele de mai sus nu erau suficiente, Ţara Haţegului are şi alte atracţii turistice, mai de nişă. Astfel, Mănăstirea Prislop a devenit în ultimii ani un centru de primă importanţă al turismului religios, aici sosind anual sute de mii de pelerini pentru a se ruga la mormântul călugărului Arsenie Boca. De asemenea, în apropiere de oraşul Haţeg se află prima rezervaţie de zimbri din România, creată în 1958. Pe o altă rută, care duce spre Parcul Naţional Retezat, se găseşte cetatea cnezială de la Mălăieşti, restaurată recent, dar şi satul Sălaşul de Sus, unde puteţi opri la o pensiune pentru a gusta virşli, adică un soi de cârnăciori tradiţionali, preparaţi din porc, capră şi mânzat, uşor afumaţi şi condimentaţi.

Cum se vizitează

Centrul de vizitare din Hațeg

Centrul de vizitare din Hațeg

Ţara Haţegului este uşor accesibilă rutier, pe DN 66, dinspre Valea Jiului sau dinspre Autostrada A1. Dinspre judeţul Caraş-Severin, se ajunge prin Porţile de Fier ale Transilvaniei, pe DN 68. Oraşul Haţeg, cu centrul de vizitare al Geoparcului (str. Libertății nr. 9A) şi încă un punct de informaţii turistice, este singurul oraş al zonei, unde există şi posibilităţi de cazare şi servire a mesei. Este recomandat să luaţi legătura cu personalul de la centrul de vizitare pentru a vă informa înainte de a vizita obiectivele de pe trasee. Pentru grupuri se poate asigura ghidaj. Posibilităţi de cazare la pensiuni mai există în Râu de Mori, Sălaşu de Sus şi pe valea Râului Mare.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

six + 15 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te