Simon Anholt: Națiunile nu trebuie să mai fie văzute drept produse într-un enorm supermarket global


Simon Anholt este un consultant independent în domeniul politicilor naționale, regionale și locale de implementare a implicării economice, politice și culturale cu alte țări. E considerat întemeietorul și „instigatorul” conceptului de „branding național” și a domeniului de studiu și de practică asociat acestuia. Simon Anholt a lucrat împreună cu șefi de guverne din diferite țări, precum Olanda, Jamaica sau Malaezia. În Marea Britanie, țara sa natală, este membru al Foreign Office Public Diplomacy Board. De asemenea, a lansat diferite instrumente de cercetare socială, cel mai recent fiind proiectul The Good Country Index, o măsură precisă a contribuției fiecărei țări pentru umanitate și pentru planetă. Înregistrarea video a prezentării ținute de el la TED a devenit virală, atingând peste un milion de vizualizări în primele două luni.

Simon Anholt

Simon Anholt

Brandul unei națiuni este important pentru modul în care ea este percepută și „cumpărată” de către ceilalți. Este brandul important și pentru autopercepția și stima de sine a unei națiuni?

Depinde ce înțelegem prin „brand”. Nu am mare încredere în acest cuvânt. Din câte am observat, se întâmplă adesea ca, în cazul în care o națiune să aibă o imagine externă slabă sau negativă, populația din acea țară să sufere și de o stimă de sine scăzută. Însă e greu de spus care e cauza și care e efectul. Faptul că o anumită țară are o imagine proastă e cauzat, cel mai probabil, chiar de situația rea în care se găsește țara, iar dacă situația e rea, e explicabil de ce oamenii sunt nefericiți.

Cum s-a schimbat imaginea României în ultimii zece ani? A pătruns un pic de viață în ceea ce ați numit odată drept „imaginea unui cadavru”? Pe ce voce cântă acum România în concertul națiunilor din Uniunea Europeană?

Nu s-a schimbat mult, după câte am observat, însă nici nu am la dispoziție date concrete pentru a putea da un răspuns precis, întrucât nu am inclus niciodată România în studiul meu, Anholt-GfK Roper Nation Brands Index. Fără îndoială că imaginea României s-a îmbunătățit de la aderarea sa la Uniunea Europeană – așa se întâmplă cu orice stat membru nou, dar nu îmi vine în minte nicio realizare realmente semnificativă a României la nivel mondial care să fi schimbat opinia lumii despre această țară.

E important ca regiunile să-și dezvolte brandurile în mod independent de țara lor? Ar trebui ca Guvernul României să investească în brandurile regionale mai mult decât în brandul național? Cum vedeți brandul Transilvaniei și al altor regiuni din România?

În cazul unei țări precum România, răspunsul e nu. Doar țările care sunt extrem de cunoscute își pot permite luxul de a face lumii cunscute regiunile lor: Toscana, Provence ori California sunt astfel de exemple. România e, deocamdată, o națiune de calibru mic, deci e mult prea devreme să genereze confuzie cu regiunile ei. Transilvania ar putea fi, totuși, o excepție, grație lui Bram Stoker.

Vedeți vreo legătură între faptul că unele țări, precum Marea Britanie, au branduri de mare succes, și existența unui val ridicat al xenofobiei și intoleranței în acele țări (cum e, bunăoară, popularitatea în creștere de care se bucură UKIP)? Sunt aceste țări victime ale propriului lor succes?

Nu, nu cred că aceste lucruri au legătură unul cu celălalt. Există la fel de multe partide naționaliste în țări cu imagine proastă ca și în țări cu imagine puternică. Partidele naționaliste tind să se ridice atunci când populația suferă din punct de vedere economic, astfel că politicienii lipsiți de scrupule se folosesc de ocazie pentru a obține voturi aruncând vina pe spatele imigranților.

Faptul că brandingul național a devenit atât de important în lumea globalizată a zilelor noastre sugerează că identitatea națională s-a transformat, într-o anumită măsură, într-o marfă, intrând în cercul vicios al comercialismului și mercantilismului. E acesta lun lucru bun care ar trebui promovat și mai mult sau, dimpotrivă, e ceva trist?

Trist e faptul că națiunile sunt în competiție unele cu altele în vreme ce lumea are o nevoie disperată de colaborare și cooperare. Tocmai această mentalitate, potrivit căreia toți străinii sunt fie dușmani care trebuie lichidați, fie potențiali consumatori care trebuie goliți de bani, este problema lumii de azi. Acesta e motivul pentru care am înființat Good Country Index și Good Country Party: ca să încurajez statele să lucreze împreună pentru a face față provocărilor globale și pentru a înceta să mai funcționeze după logica produselor de pe raftul unui enorm supermarket global.

„Nu îmi vine în minte nicio realizare realmente semnificativă a României la nivel mondial care să fi schimbat opinia lumii despre această țară”

Simon Anholt

The Good Country Iindex – Un nou mod de a privi lumea

Ideea „The Good Country Index” este simplă: are obiectivul de a măsura cu ce anume contribuie fiecare ţară la binele comun al omenirii și ce anume trebuie să facă pentru asta. Folosind nu mai puţin de 35 de seturi de date de la provenind de la organisme internaţionale precum ONU, organizații nonguvernamentale sau agenţii internaţionale, Simon Anholt a realizat un index care oferă perspectivă precisă asupra fiecărei ţări: care poate fi consideră creditor pentru omenire sau, din contră, o povară pentru planetă. „Este important să explicăm că noi nu facem nici judecăți morale despre țări. Ce vreau să spun prin o bună țară este ceva mult mai simplu: este o țară care contribuie la binele lumii”, susţine Simon Anholt.

Indicele „good country” face parte dintr-o serie de proiecte ale britanicului care vor fi lansate în viitor cu scopul de a lansa o dezbatere globală asupra ţărilor „bune”. Ţările există doar pentru a servi interesele propriilor politicieni, companiilor și cetățenilor sau sunt în slujba întregii omeniri toată omenirea și întreaga planetă? – este întrebarea pe care Anholt o supune dezbaterii critice, precizând că dacă răspunsul este afirmativ la prima parte a acesteia, „suntem toți în mare încurcătură”.

Indicele „good country” nu măsoară ceea ce țările fac în interiorul lor – nu pentru că cred că aceste lucruri nu ar conta, ci pentru că există o mulțime de studii care deja fac asta. Indicele good country își propune să lanseze o discuție la nivel mondial cu privire la modul în care țările pot echilibra datoria lor faţă de proprii cetățeni cu responsabilitate faţă de restul lumii pentru că acest lucru este esențial pentru viitorul omenirii și sănătatea planetei noastre.

Astăzi, mai mult ca niciodată, avem nevoie disperată de o lume compusă din țări bune. Vom avea parte de ele dacă le vom cere: de la liderii noștri, de la companii, de la societățile noastre și, desigur, de la noi înşine.

Indicele good country este un indicator compozit din scorurile obţinute de fiecare ţară în clasamente şi analizele internaţionale furnizate în următoarele domenii:

top good countryŞtiinţă, tehnologie şi cunoştinţe
  1. Studenţi străini – Numărul studenţilor străini care studiază în ţară în raport cu PIB
  2. Export de produs ştiinţific scris – Exporturile de periodice, reviste științifice și ziare în raport cu PIB
  3. Publicații internaționale (2009) – Numărul de articole publicate în reviste internaționale în raport cu
  4. Premii Nobel – Numărul de laureați ai Premiului Nobel în raport cu PIB
  5. Brevete – Numărul aplicaţii în baza Tratatul internațional cooperare în domeniul brevetelor în raport cu PIB
Cultură
  1. Exporturile de bunuri Creative – Exporturile de bunuri creative (conform clasificării Raportului de Economie Creativă a United Nations Conference of Trade and Development) în raport cu PIB
  2. Exporturile de servicii creative – Exporturile de servicii creative (conform clasificării Raportului de Economie Creativă a United Nations Conference of Trade and Development) în raport cu PIB
  3. Taxele UNESCO din arierate – Taxele UNESCO din arierate ca procent din contribuție (indicator negativ)
  4. Libertatea de circulație – Numărul de țări și teritorii în care cetățenii unei ţări pot intra fără viză
  5. Libertatea presei – Libertatea presei (bazat pe punctaj mediu între clasamentele Reporteri fără Frontiere și Freedom House ca un indicator negativ)
Pace internaţională şi securitate
  1. Trupele de menținere a păcii – Numărul de trupe de menținere a păcii trimise de ţara respectivă în raport cu PIB
  2. Taxele de arierate la bugetele internaţionale ale ONU de menținere a păcii – Taxele de arieratele la contribuție financiară la misiunile de menținere a păcii ale ONU ca procent din contribuția (indicator negativ)
  3. Conflictele violente – Numărul atribuit de victime ale violenței organizate internaționale în raport cu PIB (indicator negativ)
  4. Exporturile de arme – Exporturile de arme și muniție în raport cu PIB (indicator negativ)
  5. Securitatea Internetului – Scorul obţinut de ţară la Indicatorul Host Exploit în clasamentul Global Security ReportIndicele de Securitate Cyber Global (indicator negativ)
Ordine mondială
  1. Caritate oferită – Procentul de populație care tratează caritatea ca pe un proxy al atitudinii cosmopolite
  2. Refugiați găzduiţi – Numărul de refugiați găzduiţi în raport cu PIB
  3. Refugiați generaţi – Numărul de refugiați generaţi de ţara respectivă în raport cu PIB (indicator negativ)
  4. Creșterea populației – Rata de creștere a populației (indicator negativ)
  5. Tratate ONU semnate – Numărul de tratate semnate în calitate de proxy pentru acțiune diplomatică și soluționare pașnică a conflictelor
Planetă şi climat
  1. Capacitatea rezervei biologice (capacitatea unui ecosistem de a produce materiale biologice utilizabile şi de a absorbi materialele generate de oameni prin intermediul unor proceduri de management şi şi tehnologii de extracţie) – Rezultate din clasamentul National Footprint Accounts
  2. Exporturile de deșeuri periculoase – Exporturile de deșeuri periculoase în raportul cu PIB
  3. Poluarea apelor – Emisiile rezultate din poluanţii organici ai apelor în raport cu PIB (ca indicator negativ)
  4. Emisiile de CO2 – Emisiile de CO2 în raport cu PIB (indicator negativ)
  5. Alte emisii de gaze cu efect de seră – Metanul + oxid de azot + alte gaze cu efect de seră emisiile în raport cu PIB (indicator negativ)
Prosperitate şi egalitate
  1. Deschiderea comercială – Performanţa comercială atinsă în afara granițelor, în comparaţie cu scorurile de bune practici ( Indicatorul de Distanţă de Frontieră al World Bank etc.)
  2. Voluntari la misiunile ONU în străinătate – Numarul de voluntari care activează în ţări străine pentru misiunile ONU în raport cu PIB
  3. Dimensiunea pieței comerţului echitabil – Dimensiunea pieței comerţului echitabil în raport cu PIB
  4. Investiţii străine directe realizate – Investiţii străine directe realizate în altă ţări în raport cu PIB
  5. Asistenţă pentru dezvoltare – Contribuțiile de cooperare pentru ajutorul/asistenţa în pentru alte ţări în raport cu PIB
Sanătate şi bunăstare
  1. Ajutor alimentar – Cantitatea în tone de grâu echivalentă transporturilor de ajutor alimentar în raport cu PIB
  2. Exporturile farmaceutice – Exporturile de produse farmaceutice în raport cu PIB
  3. Donații voluntare suplimentare la OMS – Contribuții voluntare suplimentare la Organizația Mondială a Sănătății în raport cu PIB
  4. Donații de ajutor umanitar – Contribuțiile de ajutor umanitar în raport cu PIB
  5. Capturi de droguri – Capturilor de droguri (echivalent în kilograme de cocaină pură) în raport cu PIB
România e, deocamdată, o naţiune de calibru mic, deci e mult prea devreme să genereze confuzie cu regiunile ei. Transilvania ar putea fi, totuşi, o excepţie, graţie lui Bram Stoker

Simon Anholt

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

four × 2 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te