Sorin Matei Adam: „În România, ideile sunt simple paravane pentru foarte mărunte interese”


Distribuie articolul

Am purtat cu Sorin Adam Matei un dialog „transatlantic” despre cum se face conexiunea între idei şi societate, despre modelele de societăţi în funcţie de cum folosesc acestea resursa intelectuală şi în ce etapă putem spune că ne aflăm noi, societatea românească.

Cine sunt intelectualii care devin figuri publice, „influenceri”, ce calităţi au ei, ce anume îi determină să fie mai activi în spaţiul public? De ce au succes atunci când au?

Succesul este o funcţie a valorilor sociale. Într-o societate care apreciază masculinitatea frustră şi onoarea, cum erau societăţile evului mediu timpuriu, un intelectual era un rob, o persoană bună să întocmească acte. Într-o societate dominată de pragmatism şi individualism, cum este cea americană, intelectualul este una dintre vocile din cetate, nu întotdeauna cea mai ascultată. Desigur, pot fi intelectuali de succes, dar succesul lor este filtrat de piaţă şi accesul la puterea politică. Kissinger sau Krugman au devenit influenţi prin participarea lor în circuitul politic şi jurnalistic, nu prin ideile lor pur şi simplu.

Mai există societăţile dominate de mitul intelectualului fondator, societăţi modernizate târziu, de aristocraţi convertiţi în experţi, ca o modalitate de a achiziţiona repertoriul socio-politic al Occidentului. Educaţia şi ideile lor nu sunt însă în primul rând contribuţii culturale, cât instrumente de legitimare a puterii de tip modern, care nu poate fi exercitată numai prin metodele vechi (forţă, bani, mariaje), ci şi prin noile unelte politice ale legislaţiei şi administraţiei cel puţin formal raţionale. În aceste societăţi, educaţia şi statutul de intelectual sunt punţi de trecere sau de legitimare a puterii. Acest lucru explică accesul des al persoanelor considerate intelectuale în spaţiul politic românesc sau vânătoarea de doctorate printre politicienii români.

– Cum se realizează conexiunea între nevoia de idei în societate şi oferta intelectuală? Există etape în care intelectualii au fost mai retraşi din spaţiul public şi altele în care ei au fost stindardul.

– Există societăţi şi societăţi. Întrebarea ta ne îndeamnă să ne întrebăm nu doar ce rol joacă intelectualii, ci şi care este rolul ideilor. Există societăţi dominate şi măcinate de idei. Acestea sunt modelate de revoluţia franceză, care a fost triumful ideologiei asupra realităţii. Cum arăta Tocqueville, aceste societăţi există în numele şi pentru realizarea unor ideologii. Acestea pot varia, dar domnia ideilor este clară şi puternică. În Franţa revoluţiei dintre 1798 şi 1792, ideea centrală a fost a egalităţii radicale şi a raţionalităţii supra şi chiar antiumane. Secolul al XIX-lea francez a fost apoi frământat de succesiunea ideilor radicale, de la pozitivism la socialism, fiecare încercând să modeleze societatea. Germania clasică, al doilea şi al treilea Reich, în special, au fost şi ele societăţi ideologice. O anumită idee depre rasă, evoluţionism linear şi proto-existenţialism explică mai tot ce s-a întâmplat acolo între 1871 şi 1945. Japonia interbelică a fost şi ea o societate ideologică, cum a fost şi România legionară, atâta cât a durat. Rusia sovietică, în perioada 1917-1929, a trecut printr-o fază de ideologie militantă.

Există apoi societăţi unde ideile sunt folosite ca frunzele de smochin în picturile cu Adam şi Eva. Ideile sunt justificări, alibiuri şi instrumente pentru realizarea unor mult mai banale şi uşor de înţeles interese, cum ar fi accessul la resurse al celor educaţi, controlul accesului la putere în numele educaţiei şi înţelegerii ideilor moderne etc.

Aceasta este situaţia României. Una dintre marile probleme ale României dintotdeauna este că ideile sunt simple paravane pentru foarte mărunte interese materiale şi de statut social. România nu are partide pentru că partidele au nevoie de ideologii. România are mecanisme de acces la putere, numite partide, care folosesc ideile pentru a-şi acoperi goliciunea intereselor de grup şi materiale. Socialism, liberalism, chiar şi naţionalismul, sunt simple fraze menite să legitimize accesul la poziţii parlamentare care asigură venituri sigure, licite şi ilicite.

– Dar sunt şi situaţii mai fericite, nu?

– În fine, da, există societăţi pragmatice, unde ideile sunt folosite ca instrumente de precizie pentru rezolvarea unor anumite probleme. Ideile şi ideologiile sunt strâns legate de sistemul juridic, unde justifică adoptarea legilor sau schimbarea regimului juridic. Este cazul Statelor Unite. Deşi la nivel politic discuţiile se poartă la nivelul omului comun, discursul devenind adesea penibil prin simplificări, ideile îşi au locul lor în sistemul juridic, care chiar contează. Teoria separării şi echilibrului puterilor în stat funcţionează mai bine ca oriunde altundeva. Justiţia şi judecătorii au puteri reale în stabilirea drepturilor şi consolidării legilor. Justiţia are nevoie de idei solide şi acestea nu lipsesc din spaţiul juridic. Cele mai luminate şi interesante minţi americane sunt cele ale judecătorilor curţilor de apel şi curţii supreme.

– Ce condiţii trebuie să existe ca ideile să contribuie la dezvoltarea şi progresul societăţii, ca ele să fie preluate şi folosite?

– Păi, în primul să fie luate în serios. Dar nu ca în Franţa revoluţionară sau Rusia sovietică, sau Japonia codului pseudo-bushido militarist din anii ’30-’40. Ele nu trebuie considerate cuvintele unor dumnezei răzbunători. Ele trebuie folosite ca instrumente filosofice şi retorice, ca metode de găsire a soluţiei celei mai bune pentru situaţiile dificile ce pot oferi mai multe căi de ieşire.

– Care credeţi că trebuie să fie rolul intelectualului în societate?

– Cum spuneam în volumul „Idolii forului”, intelectualul este un burghez al minţii. El foloseşte ideile ca instrumente pentru a rezolva probleme. Nu neapărat probleme practice (deşi nu trebuie să se ferească de acestea), ci mai ales problemele centrale ale societăţii în care trăieşte. Probleme despre statutul şi demnitatea indivizilor, grupurilor, şi organizaţiilor care subîntind viaţa socială. Probleme despre echitate şi dreptate, înţelese în primul rând procedural, dar şi substanţial. Şi aşa mai departe. Intelectualul e ca un ecosistem într-un ecosistem mai vast. E probabil unul mai important ca altele, dar este numai unul cu un rol dat. El sau ea nu pot face mai mult sau mai puţin decât trebuie să facă.

CV

Sorin Adam Matei

Analist al relaţiilor dintre forţele sociale şi fenomenul cultural, Sorin Adam Matei este profesor la Universitatea Purdue din Indiana, SUA. A lansat conceptele de paramodernitate şi grupuri de prestigiu. Este autorul volumelor „Boierii minţii. Intelectualii români între grupurile de prestigiu şi piaţa liberă a ideilor”, „Idei de schimb” şi este unul dintre coordonatorii lucrării „Idolii Forului”. Dezvoltă un program de educatie profesională şi academică axat pe folosirea datelor sociale pentru crearea de noi naraţiuni sociale.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

10 + 2 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te