Terra 2050. Fișa biografică


Încheiată fiind Epoca Industrială, în partea Erei Antropocenului în care ne aflăm, principala forţă de dezvoltare a speciei Homo Sapiens se organizează în jurul activităţilor subspeciei Homo faber, descoperitorul legilor Naturii, creatorul, inventatorul, inovatorul. În vârful piramidei elitelor se află încă fizicianul – efectele cercetării în adâncul materiei şi în afara planetei au avut ca rezultat apariţia Internetului şi declanşarea exodului în Sistemul Solar – dar alături de fizician la conducerea creierului colectiv al lumii se instalează şi biologul, după 2030 practic toate profesiile şi specialităţile adăugându-şi prefixul bio: biofizician, biochimist, bioinginer etc.

Reintrarea Biosului de toate nuanţele în ordinea Naturii a devenit o tendinţă absolut normală după rezultatele de uriaş succes în bioeconomie dar mai ales în energetica solară. Bioeconomia a dat o puternică lovitură consumerismului atroce al anilor 2000-2030, ideea dezvoltării durabile în orice proiect, în orice aventură a dezvoltării implicând grija pentru ziua-de-dincolo-de-mâine. Iar energetica solară (fotovoltaice, „ferme” cu instalaţii – totuşi, desuete –  de transformare a razelor soarelui în căldură pentru cazane, abur, turbine, curent electric, plus pădurile eoliene de pe uscat şi pe mare) au schimbat complet grila pentru hrana economiei şi societăţii în general, cel mai mare succes fiind înregistrat de proiectul EUMENA (European Union Middle East North Africa) lansat de inginerii energeticieni europeni şi arabi în deşerturile Africii şi ale Orientului Apropiat. Cu colaborare internaţională, asigurând sute de mii chiar milioane locuri de muncă la care au fost atraşi mai ales locuitorii tineri ai lumii “a treia”, proiectul şi-a dovedit uriaşa utilitate social-politică, lumea universităţilor şi institutelor europene (ajutată şi de asistici şi mai ales de specialiştii Israelului) reuşind după 2025-2030 ceea ce politicienii şi militarii nici nu visaseră: pacea şi liniştea în cea mai turbulentă zonă a planetei.

GSP-ul uriaş, în permanentă creştere, pe măsură ce Economia Cunoaşterii cucerea întreaga societate umană, a permis deschiderea unor fronturi largi în construcţie şi dezvoltare. În clasamentul economiei statelor Terrei (încă se mai face în 2050) pe primul loc se afla China, urmată de India, SUA, Indonezia, pe locul V se afla Brazilia, apoi Rusia, Mexicul, Japonia, Germania, Marea Britanie (aceasta în viziunea think-tank-ului PricewaterhouseCooper din 2016, personal cred că este posibil să apară GSI, Great Scotland & Ireland, plus Anglia, plus Ţara Galilor, efect al Brexitului petrecut cu o generaţie în urmă). „Premianţi” vor fi Vietnam, Filipine, Nigeria, Bangladesh – dovadă că ţările cu mari populaţii fac paşi mai hotărâţi spre propăşire, căci 9,2 miliarde de oameni nu vor însemna numai 9,2 miliarde de guri, ci şi tot atâtea creiere şi 18 miliarde de mâini. Africa, cu 2 miliarde de locuitori în 2050 va fi socotit continentul de cel mai mare succes (aşa cum îl prevestea cândva Charles Robertson), la GDP-ul de 29.000 de miliarde $ ajungându-se prin exploatarea energetică a deşerturilor (campioni Marocul şi Egiptul, ajutaţi de Germania şi Spania) dar şi prin iniţiativele locale ale milioanelor de gospodării, fiecare, în medie, cu un buget de 7 ori mai mare decât cu o generaţie în urmă, şi prin faptul că întreaga populaţie merge la şcoală. Iar marile universităţi din Africa de Sud, Nigeria, Egipt, Ţările Maghrebului au dezvoltat cercetare de mare valoare mai ales în domeniul Ştiinţelor Viului (aşa cum va fi făcut-o şi Europa de Est – personal îmi doresc ca „România rurală 2050” să devină o deviză a actualei generaţii din tara Mioriţei).

În „Bold”, o carte cutezătoare publicată în deceniul II al actualului secol, Peter Diamandis şi Steven Kotler îşi aleseseră drept “cal de bătaie” pentru mersul înainte al veacului, următoarele: mersul spre Marte, exploatarea resurselor Lunii, autovehiculul integral electric, desalinizarea ieftină a apei şi folosirea celulelor stem în medicina regenerativă – i-am urmărit pe cei doi într-o emisiune GPS – Glopal Political Square a lui Fareed Zacharia la CNN şi le voi lua pe rând prognozele, punct cu punct. Mersul spre Marte a început demult, de prin 1976, cu cele două sonde Viking pe care, prin 2050, le vor fi găsit „marţienii” aflaţi la lucru pe planeta vecină. Marte a fost împresurată cu sateliţi care o studiază în amănunţime, roboţii, gen “patriarhul” Curiosity şi alte câteva sute care i-au urmat, pregătind primele adăposturi pentru oameni care, aşa cum promisese Charles Boldwin jr. prin 2015, au ajuns şi s-au stabilizat pe Marte după 2030, folosind tehnologiile propuse de „nebunii frumoşi” ai anilor 2010 Elon Musk, Zubrin Wagner, Jeff Bezoss şi sutele de mii de ingineri şi fizicieni europeni, americani, asiatici, care s-au implicat în aventura marţiană, poate cea mai importantă din toată istoria speciei sapiens. Pentru toate bogăţiile pe care le are Luna, minerii anilor de după 2020 – chinezi, americani, ruşi, japonezi, europeni, indieni s-au organizat în companii care încă de la început au funcţionat sinergic, cu profit pentru toată lumea. Iar pe faţa întunecată a Lunii a fost instalat, încă din 2025, un mare observator astronomic, lângă care, o imprimantă 3D pe post de uzină constructoare de clădiri şi adăposturi realizează primul oraş lunar. Şi tot cu ajutorul roboţilor montori în spaţiul cosmic se lucrează, după 2040, la construirea oraşelor cosmice sferice de pe „orbita Clarke” şi cele cinci „puncte Lagrange”. Subiectul următor: electromobilele. Funcţionează încă din 2015, reţeaua staţiilor de benzină (motorina şi Dieselul au fost cu stricteţe interzise încă din 2020!) dublându-se cu o reţea electrică pentru electrovehicole din ce în ce mai ieftine, pe măsură ce compania Tesla (a cosmovizionarului Elon Musk) şi concurenţa oportunist inteligentă a celorlalţi constructori de automobile s-au reciclat pe motorul electric. Dar s-a mai întâmplat ceva în acest „sertar al civilizaţiei”: transformate în „smart cities” marile oraşe şi oraşele Pământului au reuşit o uriaşă şi profitabilă dezvoltare a transportului în comun, profitând şi de automatizarea şi robotizarea prin care au trecut vehicolele fără şofer, conduse direct de IA, inteligenţa artificială. Desalinizarea apei, folosindu-se osmoza a fost ieftinită, deci democratizată, tocmai pentru că din punct de vedere energetic Soarele i-a răsplătit pe constructorii de sisteme de irigaţii, Australia şi Africa fiind principalii beneficiari ai dezvoltării economiei agrare, ieftină în noile condiţii.

Cât despre celulele stem – au schimbat total sistemul de sănătate al Terrei, medicina regenerativă, alături de medicina preventivă (educaţia!) şi medicina personalizată fiind împreună domeniul care are grijă de starea de sănătate a celor 9,2 miliarde de terani ai anului 2050; prelevarea, păstrarea în condiţii de criogenie, dezvoltarea şi utilizarea chirurgicală a celulelor stem, pe care fiecare făptura umană le posedă, au schimbat din temelii ramurile medicinii şi industria farmaceutică a planetei – corpul medical a crescut în  număr iar medicina personalizată a dat o nouă poziţie medicului de familie, adevărat responsabil al sectorului sufletului.

Ceea ce s-a întâmplat şi în domeniul educaţiei, conceptul „o şcoală în fiecare creier” schimbând fundamental şcoala lumii: a scos-o dintre pereţii clasei, a înfrăţit-o cu Internetul, mass-media socială şi radioteleviziunile, pregătind pentru viaţă copiii Terrei încă de la vârsta de 2-3 ani, într-un sistem logic de şcoală planetară, la care, „bătrâna” UNESCO joacă rolul de minister de cultură, ştiinţa şi educaţie al societăţii umane. La fel FAO, OMS sau WTO, pentru producţia agrară, sănătate, comerţ, vreau să spun că un „sâmbure” de guvern planetar funcţionează deja în 2050.

„În secolul XXI, omul va fi foarte tare ocupat să gândească”, Dolphi Drimer

Religia, nu vă repet versul „….o frază de dânşii inventată….”, dar voi atrage atenţia asupra pericolului pe care îl poate reprezenta „Chrislamul” o eventuală monstruoasă coaliţie la care s-a gândit, înaintea oricui, scriitorul american Joe Haldeman şi care l-ar consacra definitiv pe Andre Malraux („Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” – se pare că ar fi spus ilustrul scriitor francez). Eu mizez pe forţa educaţională teribilă pe care o au intrinsec ştiinţele şi tehnologiile şi cred că după ce Islamul Wahabit al Arabiei Saudite se va fi stins, prin 2030-2040, vehemenţa fanilor Coranului şi, eventual, ai Bibliei, se va estompa, odată cu dezvoltarea marilor proiecte pe care cetăţenii primei jumătăţi ai primului secol din mileniul III le au în faţă. Căci marile proiecte atrag mulţimile, le trimit spre pregătire profesională, le fac să participe la aventura de construcţie a lumii. Un asemenea proiect a fost, de-a lungul întregii generaţii a anilor 2017-2050, promovat de China, aşa numitul drum al mătăsii, preluat de întreaga Eurasie sub genericul „Belt&road” şi care a avut ca efect – şi va avea încă şi mult după 2050 – legarea solidă a regiunilor şi localităţilor importante prin drumuri şi autostrăzi terestre, prin revitalizarea uneia dintre marile realizări ale veacului al XIX-lea, calea ferată, şi prin regândirea, pentru comerţ, a reţelei de căi maritime şi a infrastructurii porturilor de pe trei continente – căci, la un moment dat, lumea Africii a aderat la proiect.

Un alt mare proiect, demarat abia după 2030, a fost cel al „întoarcerii în ape” – milioane de oameni fiind dispuşi să-şi trăiască vieţile pe uriaşe şi indestructibile insule plutitoare, profitând de bogăţiile şi curăţenia apelor, dar şi de libertatea de mişcare pe care o oferă mediul marin, excelent „laborator” şi pentru pregătirea lui „Homo cosmicus”, pentru viitorii participanţi la aventura spaţială, care trebuie să se antreneze în ape, pentru a se obişnui cu imponderabilitatea cu care se vor întâlni pe navele, staţiile şi oraşele spaţiale.

Uzinele, cum bine se prevedea încă din 2015-2020, aproape că au dispărut pe Terra, producţia bunurilor de larg consum ca şi munca pe ogoare, fiind asigurate de automate, roboţi şi IA, inteligenţa artificială, IA fiind şi principalul controlor al mişcărilor de capital din băncile lumii şi contabil, prin atotputernicul „cloud”, al tuturor antreprizelor planetei.

Într-o dezbatere televizată cu marele profesor Dolphi Drimer, hăt în secolul trecut, după ce profesorul mi-a lăudat automatele şi roboţii care vor prelua în viitor toate muncile omului, m-am simţit obligat să îl întreb: „Şi atunci ce îi va mai rămâne omului de făcut?”; la care marele profesor mi-a răspuns „În secolul XXI, omul va fi foarte tare ocupat să gândească…”.

….Şi poate că va fi reuşit, în 2050, să gândească pacea şi liniştea pe Pământ, pentru toţi pământenii…

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

17 − twelve =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te