Un an în spaţiu, o viaţă plină de descoperiri


Distribuie articolul

O cronică a extraordinarei vieţi pe care Scott Kelly a avut-o pe Pământ şi în spaţiu, astfel se poate rezuma cartea „Endurance-A year in space, a lifetime of discovery”, apărută în 2017 la editura americană Doubleday. Veteran al patru zboruri spaţiale şi deţinătorul american al recordului pentru cele mai multe zile consecutive petrecute în spaţiu, 340, Scott Kelly a experimentat lucruri pe care puţini dintre noi au avut ocazia sau vor avea vreodată ocazia să le trăiască.

„Endurance” oferă o privire absolut minunată asupra aspectului uman al călătoriei spaţiale

Astronautul Agenţiei Spaţiale Americane (NASA) şi totodată comandant al Expediţiei 46 s-a întors din spaţiu în data de 2 martie, 2016 după o misiune istorică la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale. Misiunea sa pe durata unui an a contribuit la o mai bună cunoaştere a mediului extraterestru şi la avansarea demersurilor pe care omenirea le face pentru a ajunge pe planeta Marte. Fratele geamăn al lui Scott, Mark, şi el astronaut, a participat concomitent cu fratele său la un studiu care a analizat şi în continuare analizează efectele ieşirii în spaţiu asupra corpului şi minţii până la nivel celular. La finalul misiunii sale în spaţiu, în luna martie a anului 2016, Scott Kelly petrecuse 520 de zile pe Staţia Spaţială Internaţională, în urma celor patru zboruri spaţiale. Această staţie a fost ocupată continuu de peste 200 de astronauţi începând cu luna noiembrie a anului 2000.

Relatarea este împărţită între perioada petrecută de Kelly în spaţiu – o călătorie în gravitaţie zero, cu o durată fără precedent – şi dezvoltarea pe plan personal a viitorului astronaut, de la copilul marcat de cărţi precum „The Right Stuff”, de Tom Wolfe, la pilot în flota militară americană. Povestirile sale extraterestre fac deliciul cărţii, una dintre acestea fiind momentul când Kelly îşi asumă sarcina de a repara toaleta de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale. Camaraderia dintre Scott Kelly şi colegii săi ruşi reprezintă de departe cele mai captivante episoade din carte oferind chiar şi un pic de speranţă pe plan geopolitic. Alte capitole sunt „extenuante şi stresante” pentru cititori, dezvăluind momentele în care astronauţii aşteaptă navetele de realimentare şi provizii care mereu se defectează sau explodează, demonstrând astfel cât de uşor lucrurile pot să ia o întorsătură greşită după luni de calm.

„Endurance-A year in space,
a lifetime of discovery”,
2017, editura americană Doubleday

În spatele costumului impozant şi al zâmbetului perfect se ascunde o persoană „tridimensională” şi „Endurance” oferă o privire absolut minunată asupra aspectului uman al călătoriei spaţiale, acordând atenţie egală atât poveştii de început a viitorului comandant, cât şi apogeului vieţii lui Kelly, printre stele. Patosul din paginile cărţii este dat de sinceritatea cu care Scott Kelly vorbeşte despre lupta sa cu cancerul de prostată, despre suferinţa provocată de pierderea colegilor săi care au căzut victime catastrofei din 2003, când naveta Columbia s-a dezintegrat în timpul reintrării in atmosfera terestră deasupra Texasului, în timpul celei de-a 28-a misiuni-STS-107, sau despre efortul de a menţine vie relaţia cu partenera lui de viaţă, Amiko, pe durata anului petrecut în spaţiu.

„Trebuie să mergi până la capătul Pământului pentru a pleca de pe Pământ”, astfel începe Scott Kelly primul capitol al cărţii, o afirmaţie extrem de adevărată, având în vedere că astăzi astronauţii americani trebuie să călătorească până la cosmodromul Baikonur din Kazakhstan, pentru a părăsi în cele din urmă suprafaţa terestră.

Anul pe care l-a petrecut în spaţiu l-a învăţat pe astronautul american că poate fi o persoană extrem de calmă în situaţii extrem de dificile. A învăţat să îşi compartimenteze mai bine viaţa, ceea ce nu înseamnă că a uitat ce înseamnă să ai sentimente, să te concentrezi asupra a ceea ce poţi controla şi să ignori ceea ce nu poţi. A învăţat privind-o pe mama lui pregătindu-se să devină ofiţer de poliţie că paşii mărunţi duc la salturi uriaşe. A învăţat ce important este să stai la o masă şi să mănânci alături de alţi oameni. A învăţat că majoritatea problemelor nu ţin de o ştiinţă foarte complicată, dar atunci când devin o ştiinţă complicată, trebuie să apelezi la un om de ştiinţă. A învăţat că limba rusă are un vocabular mult mai complex pentru înjurături decât limba engleză şi, totodată, un vocabular mult mai complex pentru noţiunea de prietenie. A învăţat că un an în spaţiu înseamnă o mulţime de contradicţii. Că a urca într-o rachetă în care poţi muri este atât o confruntare cu efemeritatea vieţii, cât şi o aventură care te poate face să te simţi extraordinar de viu. A învăţat că iarba miroase minunat, că este uimitor să poţi simţi vântul cum îţi bate pe faţă şi că ploaia este un miracol.

Un alt lucru pe care Scott Kelly l-a învăţat în anul petrecut pe Staţia Spaţială Internaţională a fost să aprecieze ce înseamnă cu adevărat să simţi apa, din nou, pe propria piele. În acest sens, astronautul relatează poate unul dintre cele mai frumoase momente din carte după revenirea sa pe Pământ, în 2016, când odată întors acasă, în Houston, a sărit direct în piscina din spatele casei îmbrăcat încă în costumul spaţial. „Senzaţia de a te scufunda în apă pentru prima dată într-un an este imposibil de descris”, mărturiseşte astronautul american în paginile cărţii.
Influenţat în adolescenţă de cartea lui Tom Wolfe, „The right stuff”, o poveste nonficţională despre nebunia unora de a se expune pericolelor zborurilor spaţiale, dar şi de cartea „Endurance,” de Alfred Lansing, despre expediţia istorică a lui Ernest Shackleton la Polul Sud, Scott Kelly a urmat o carieră demnă de a fi relatată într-o carte al cărei destin nu poate fi decât acela de inspira, la rândul ei, generaţii de tineri care visează de mici să zboare spre stele.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te