Vladimír Války, ambasadorul Cehiei în România «România începe să devină o destinație turistică pentru tinerii cehi»

În cei 14 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, Republica Cehă a redevenit o superputere industrială a continentului, pe măsură tradițiilor sale. Înainte de 1918, pe teritoriul actualei Republici Cehe se concentra 70% din industria Imperiului Austro-Ungar, iar în perioada interbelică, industria cehă era printre cele mai dezvoltate din lume. Cehii au înțeles mai bine decât toți est-europenii care au lărgit rândurile Uniunii Europene că influență unui stat se bazează în primul rând pe dezvoltare și cooperare economică.


Distribuie articolul

Peste două treimi din producția industrială cehă merge la export, iar oamenii de afaceri cehi au fost printre primii din fostele state comuniste care au găsit oportunități de investiții în țările emergente. Da, Republica Cehă se poate mândri cu investiții până în China. Diplomația de la Praga a sesizat la rându-i marile oportunități ale unei abordări către toate azimuturile, păstrând însă ca bază a politicii externe cehe prezența în Uniunea Europeană și în Alianța Nord-Atlantică. Însă aceste opțiuni strategice nu au exclus alianțele regionale, precum grupul de la Vișegrád și dialogul aprofundat cu Federația Rusă, China și Israel. O politică decomplexată și de substanță, care face din Praga o capitală vizitată de mulți lideri ai lumii, o capitală care trebuie să fie un partener important al Bucureștiului având în vedere tradițiile, vecinătatea și, de foarte multe ori, identitatea de interese. De la crearea Cehoslovaciei, diplomația României a așezat Praga pe lista relațiilor speciale și viceversa. Marele om politic cehoslovac Edvard Beneš (ministru de Externe, 1918-1935, apoi președinte, 1935-1938) spunea despre Nicolae Titulescu: „El mi-a fost un bun prieten”. Titulescu și Beneš erau vedetele incontestabile ale Genevei, marii oratori ai Societății Națiunilor și precursori ai Europei unite. Dar Cehia trebuie să fie, fără a ne fi rușine și un exemplu în bună guvernanță, în atragerea de investiții străine, în absorbţia fondurilor europene, în realizarea de infrastructuri rutiere și feroviare care nu sunt cu nimic mai prejos decât cele din Occident, în managementul responsabil al companiei aeriene naționale, în învățământ universitar de mare calitate și, de ce nu, în ce privește o diplomație care are o viziune și nu se sfiește să o afirme. Și pentru că trebuie spus lucrurilor pe nume, dacă dorim cu adevărat să se mai schimbe câte ceva pe meleagurile dâmboviţene, un alt exemplu dat de Cehia este calitatea angajaților ambasadei de la București – toți vorbitori de limba română.

Cehii preţuiesc libertatea şi de exprimarea artistică neconvenţională

SINTEZA : Excelență Voastră, v-ați prezentat scrisorile de acreditare acum trei ani. Cum au evoluat relațiile dintre Cehia și România în acest timp?

Ambasador: Înainte de toate, trebuie să spunem că relațiile dintre România și Cehia sunt produsul istoriei. Atât Cehia cât și o mare parte din teritoriul României erau parte a aceluiași stat, Imperiul Austro-Ungar. După destrămarea acestuia din urmă, în 1918, Cehoslovacia a devenit o țară destul de mare și în perioada interbelică a avut frontieră comună cu România. Prin urmare, avem de-a face cu două țări apropiate din punct de vedere geografic și istoric, iar pe această bază relațiile dintre Cehia și România au fost și sunt intense. După “Revoluția de catifea” din 1993 și divizarea Ceho-Slovaciei în două state, relațiile noastre au rămas la fel de bune. Nu există niciun fel de problema politică între țările noastre, iar acest lucru ne permite să ne investim timpul și energia în dezvoltarea multisectorială a cooperării noastre, în materie economică și de schimburi comerciale, în domeniul cultural, al educației și în ce privește promovarea reciprocă a turismului.

S: Cum vedeți cooperarea româno-cehă în domeniul afacerilor europene mai ales acum când, în urmă unor crize succesive – Brexit, criza migratorie, terorismul – se impune reforma arhitecturii Uniunii Europene? Cum se vede de la Praga așa-numitul “Plan Macron” și propunerile de instituționalizare a Europei cu mai multe viteze, individualizarea unui centru și a unei periferii în ce privește statele care nu vor integra toate mecanismele de decizie europene?

Cooperarea româno-cehă în construcția europeană se impune natural, grație istoriei comune îndelungate dar, să spunem totuși, și datorită prezenței ambelor țări în așa-numită lume comunistă vreme de mai bine de patru decenii, experiențe istorice care au făcut să avem foarte multe probleme similare. Aș putea spune, fără să greșesc, de o necesitate a cooperării româno-cehe în plan european, dacă vrem să atingem nivelul de integrare al așa-numitor țări din nucleul-dur. România și Cehia își înțeleg foarte bine problemele lor și ale regiunii din care fac parte, în orice caz mult mai bine decât multe țări vechi membre ale comunității europene. Iată de ce, pe multe chestiuni europene și propuneri care apar pe agenda Uniunii Europene, țările noastre au poziții dacă nu identice, atunci foarte apropiate, iar reprezentanții români și cehi cooperează îndeaproape.

În ce privește a două parte a întrebării dumneavoastră, referitoare la planurile de reformă a Uniunii Europene, cred că trebuie să mai așteptăm să vedem cum va arată în formă definitivă planul adoptat de statele membre. Pentru moment se vehiculează mai multe planuri, între care cel pe care dumneavoastră l-ați amintit, planul președintelui francez Emmanuel Macron, dar încă niciunul nu a fost adoptat în mod oficial. Pentru Republica Cehă, aceste planuri, inclusiv eventualitatea evocată de unii a Europei cu viteze multiple, trebuie discutate și adoptate de toți membri Uniunii și nu doar de câteva state, fie ele membre fondatoare. Chiar planul Europei celor două viteze nu este prea clar, aș îndrăzni să spun nici pentru cei care îl vehiculează și care se referă mai ales la chestiuni financiare, legate de moneda comună, dar fără a detalia și celelalte aspecte. Deci nu vrem să spunem dacă o idee este bună sau rea până nu o vedem clar și în toate detaliile formulată și, evident, pe masa tuturor statelor membre. Desigur, respingem din capul locului ideea unei viteze a țărilor cele mai dezvoltate și a altă a celor mai puțin deoarece există riscul producerii unor decalaje irecuperabile pentru cele din urmă, aspect care ar afecta însăși unitatea europeană.

S: Și totuși, Excelență Voastră, faptul că nu toate țările Uniunii au semnat acordul cu privire la apărarea comună europeană arată că ne îndreptăm dacă nu spre viteze atunci spre formate multiple… E drept că soclul rămâne comun, dar Uniunea Europeană începe să semen tot mai mult cu o organizație internațională interguvernamentală.

Dar să nu neglijăm procesul de integrare care rămâne o realitate.

S: Însă cu reafirmarea suveranității statelor membre.

Sunt de acord, dar integrarea a mers departe în foarte multe domenii. Acum, pentru că ați amintit despre apărarea comună europeană, este nevoie să pășim pe acest drum deoarece au foarte multe amenințări la adresa securității noastre, iar acestea vor persista cel mai probabil și în acest an. Părinții fondatori ai Uniunii credeau că, după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, viața europenilor va merge din bine spre mai bine, dar istoria recentă ne-a arătat că riscul unor vremuri grele nu este atât de îndepărtat. Dacă dorim o cât mai profundă integrare în cadrul european, atunci dimensiunea securității este foarte importantă.

S: Cum vedeți autonomia strategică europeană? Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii parteneri ccomplementari, dar egali? Va pun această întrebare pentru că tot mai multe voci de la Paris și Berlin afirmă că Uniunea Europeană nu mai constituie prioritatea numărul unu a politicii externe americane, interesul Washingtonului deplasându-se îndeosebi către regiunea Asia-Pacific și, în aceste condiții, europenii trebuie să își bazeze securitatea în primul rând pe ei înșiși.

Este evident că proiectul european are nevoie și de dimensiunea de apărare și securitate comună, pe lângă Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Noi, europenii, trebuie să ne asumăm responsabilitățile și din acest punct de vedere.

S: Excelență, pentru că am insistat pe chestiunile privitoare la diferitele formate ale cooperării europene, aș dori să va întreb de ce Republica Cehă nu a integrat încă zona euro dat fiind că este cea mai dezvoltată țară fosta comunistă?

Republica Cehă nu a aderat la zona euro, pur și simplu pentru că nu există consens politic pe această tema, nici la dreapta, nici la centru și nici la stânga eșichierului politic. Sondajele arată că populația cehă nu este favorabilă, că moneda euro nu mai reprezintă un factor de atracție, așa cum era acum  cinci ani.

S: Frații dumneavoastră slovaci sunt parte a zonei euro…

Cred că situația din Slovacia este destul de apropiată de cea din Irlanda, iar adoptarea monedei comune euro a ajutat foarte mult economia. O parte a familiei mele este originară din Slovacia și știu cât sunt de mulțumiți pentru prezența în zona euro. Nimeni nu se plânge de acest lucru. Dar revenind la țară mea, să știți că economia cehă este foarte puternică, poziția coroanei cehe este destul de puternică, iar pentru o parte importantă a mediului de afaceri nu este de dorit o renunțare la moneda națională. Cehia are o economie foarte orientată spre comerțul extern, peste 70 % din economie, iar moneda națională reprezintă un instrument care susține acest lucru. Și, așa cum v-am spus, inclusiv populația nu este de acord, mai ales că pentru țările care au adoptat euro prețurile au început să crească, nu numai în țările care au aderat recent precum cele baltice, dar și în țările fondatoare ale eurozonei. În concluzie, trebuie înainte de toate să se ajungă la un consens în țară, în partide, între cele din opoziție și guvern deoarece, până la urmă, suntem obligați prin tratatul de aderare să adoptăm în cele din urmă moneda euro. Pentru moment, de fiecare dată când vine vorba de adoptarea monedei euro, mediul politic avansează noi și noi termene, 2019, 2020, apoi 2021, 2022 și chiar 2032. Este, desigur o motivație economică dar și politică.

S: Principalii parteneri comerciali ai Cehiei se află în zona euro…

Într-adevăr, în primul rând Germania, apoi Slovacia.

S: Dar cea mai mare parte a comerțului țării dumneavoastră se desfășoară cu țările eurozonei.

Cel puțin jumătate.

Republica Cehă este al zecelea investitor mondial din România

S: Vă propun să trecem puțin la chestiuni regionale ale politicii cehe. Ce este Grupul de la Vișegrád, așa-numitul V4? Avem, oare, de-a face cu o inițiativa menită să contrabalanseze alte grupuri din UE – cuplul franco-german, formatul Versailles (Franța, Germania, Italia și Spania)? Cum să privim un asemenea grup de la București?

Să spunem deschis că Franța – Germania, acest cuplu de state mari, reprezintă motorul Uniunii Europene. Grupul V4, care la origine a fost V3, înainte de „Revoluția de catifea”, nu a avut vocația de a se opune altor grupări europene care sunt o realitate și reflectă interese și viziuni regionale comune, așa cum sunt Beneluxul și Consiliul Nordic. Vocația Grupului de la Vișegrád a fost ca țări cu afinități culturale din Europa Centrală să se ajute reciproc pentru a integra Uniunea Europeană și a vorbi cu o singură voce. În ultimul timp se aud unele voci care consideră V4 drept un grup rebel în sânul Uniunii Europene.

S: Dar de ce credeți că se emit asemenea critici?

Din simplul motiv că avem vederi diferite față de unele ințiative venite de la Bruxelles sau din altă parte. Așa cum este problema gestionării fenomenului migratoriu spre Uniunea Europeană. Dar cum oare putem acceptă cotele de migranți în condițiile în care există state ale spațiului Schengen care nu reușesc să-și controleze frontierele cu zonele exterioare UE? Înalții reprezentanți europeni de la Bruxelles, președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, și președintele Parlamentului European de atunci, domnul Martin Schultz, au considerat că soluția pentru UE este cea propusă numai de statele vechi ale uniunii. V4 nu a considerat această atitudine că fiind una europeană. Acum, unele țări încep să înțeleagă mai bine pozițiile V4 și să se apropie de acest grup și mă gândesc la Austria, la noul ei guvern.

S: Austria a fost profund marcată de traversarea teritoriului sau de câteva sute de mii de migranţi care au venit pe ruta balcanică…

Iată de ce au început să înțeleagă că foarte multe greșeli au fost comise în primele săptămâni și luni ale crizei migratorii. Acum este foarte foarte complicat să reparăm aceste greșeli. Din fericire, presiunea migratorie este ceva mai mică, anul trecut numărul migranților a scăzut la jumătate față de 2016. Însă, înainte de toate, trebuie să ne controlăm eficient frontierele și să reformăm politică europeană de azil. Desigur, chestiunea drepturilor omului este foarte importantă însă ținând cont și de capacitățile europene. Este nevoie și de un aport consistent din partea Organizației Națiunilor Unite pentru rezolvarea acestei probleme.

S: Dar privim această chestiune și într-un sens mai larg, al declinului și îmbătrânirii populației europene. Cehia are o demografie stabilă?

Destul de stabilă. Am înregistrat chiar o ușoară creștere de la ultimul recensământ, din 2011. Vreau totuși să precizez, legat de situația demografică europeană, că imigrația trebuie bine gestionată și acompaniată de politici care să ducă la o integrare cât mai bună și nu la fenomene de ghetoizare și comunitarism, apariția unor insule în care domnește sharia. Mondializarea și acceptarea unor persoane de culturi diferite nu trebuie să însemne disoluția națiunilor care în Europa sunt foarte vechi și nu le putem compara cu societatea nord-americană. Poate că peste 15 ani sau mai mult, noile generații vor avea o abordare diferită, însă acum noi trebuie să răspundem așteptărilor populației, de protejare a valorilor și culturii noastre. Repet, noi acceptăm migranți dar condiția este să se integreze.

S: Va propun să revenim la politică externă cehă și să îmi spuneți care sunt relațiile țării dumneavoastră cu țări extraeuropene, cu Rusia, China și alte mari țări emergente.

Voi începe cu Rusia, o țară de care ne leagă relații economice foarte strânse, moștenite din perioada comunistă când multe companii cehe, care există și astăzi, aveau parteneriate cu firme rusești. Desigur, noi urmărim și situația drepturilor omului, însă cooperarea trebuie menținută. Cu Republica Populară Chineză, avem de asemenea relații foarte bune, atât economice, dar și la nivel politic. În 2016, președintele Chinei a efectuat o vizită la Praga, iar președintele Cehiei a efectuat în ultimii ani trei vizite în China. Avem foarte mulți investitori chinezi în Cehia, dar în ultimul timp avem și investitori cehi în China. Avem acolo o linie de producție a automobilelor Skoda și de tramvaie.

S: Aveți experiență în Balcanii de Vest, ați fost ambasador în Albania. Care este opinia Cehiei cu privire la procesul de integrare a Balcanilor de Vest? Sunteți pentru continuarea extinderii UE?

Ambasador: Cehia susține ferm integrarea europeană a tuturor statelor din Balcanii de Vest. Chiar dacă sunt încă foarte multe probleme în această regiune, procesul de extindere UE nu trebuie oprit. Reconcilierea durabilă a națiunilor din Balcanii de Vest, atât de încercate de istorie, nu poate fi realizată decât în cadru european.

S: Am văzut, domnule ambasador, că Cehia și România au avut atitudini similare în privința rezoluției de la ONU pe tema deciziei președintelui american Donald Trump de a mută ambasada țării sale la Ierusalim. De ce v-ați abținut?

Pentru că Republica Cehă crede că cele două părți, israeliană și palestiniană, trebuie să discute și să negocieze. În secolul XXI nu mai sunt posibile decât soluții negociate.

S: Și mai avem ceva în comun – suntem singurele țări ale UE care au ambasade la Damasc și Phenian.

Ambasadele sunt canale de informație cu privire la țară și regiune și este important să fim prezenți și avem o viziune formată cu elemente de pe teren.

S: Întorcându-ne acum la relațiile ceho-române, cum apreciați că se vede România din Cehia?

Așa cum am spus, nu avem probleme pe agenda politică. Pentru oamenii de afaceri cehi, România este o piață plină de oportunități. Este și motivul pentru care Cehia este cel mai mare investitor în România dintre toate țările foste comuniste. Ne bucurăm că suntem între primii zece investitori din România. Apoi, cehii încep să vadă în România, tot mai mult, că pe o destinație turistică atrăgătoare – nu litoralul, ci natura românească, peisajele din interior, munții, dar și nordul României unde tradițiile sunt atât de bine conservate. Potrivit statisticilor vedem o creștere sensibilă a turiștilor cehi spre România. Este vorba mai ales de tineri, mulți născuți după Revoluție. Acești tineri au vizitat deja țările occidentale, așa că acum își îndreaptă atenția spre țările din vecinătate, iar România devine din ce în ce mai populară. Un rol îl joacă și comunitatea cehă din Banat, care organizează și un mare festival vizitat de mii de cehi. Anul trecut, în august, cel mai mare tren din istoria feroviară cehă a legat Cehia de România, 15 vagoane în care au urcat în jur de 1000 de călători pentru a lua parte la festivalul comunității cehe din Banat.

S: Și ce ar trebui atunci de făcut pentru a îmbunătăți cooperarea dintre țările noastre?

Pentru a continua legat de turism, cred că un lucru foarte binevenit a fost crearea unui minister separat al turismului în structura guvernului român și crearea posturilor de atașat pentru turism în ambasade. Va spun sincer că, până acum, prezentarea României nu a fost dintre cele mai eficiente și cred că este important ca țară dumneavoastră să fie prezentată în exterior ca o țară care privește spre modernitate, desigur cu o foarte frumoasă istorie și tradiții bine conservate dar mai ales că pe o țară modernă.

S: Și cooperarea economică și dialogul politic bilateral?

Avem o cooperare economică foarte bună, cu o balanță destul de echilibrată, cu un ușor excedent din partea Cehiei. Schimburile comerciale dintre țările noastre au depășit anul trecut 4 miliarde de dolari, cu peste două miliarde de exporturi cehe și peste 1,8 miliarde de dolari exporturi românești. În ce privește cooperarea la nivel regional, suntem foarte interesați de Inițiativa celor Trei Mari, de interconectare a spațiului dintre marile Baltică, Adriatică și Neagră.

S: Să ne oprim și la cele trei aniversări rotunde – 100 de ani de la crearea Cehoslovaciei și a României întregite, 50 de ani de la momentul August 1968, 25 de ani de la proclamarea independenței Cehiei și, evident, a stabilirii relațiilor diplomatice româno-cehe.

Sunt aniversări foarte importante, care ne amintesc legăturile strânse dintre țările noastre. Momentul 1968 ne amintește că România a fost singura țară care nu a participat la invadarea Cehoslovaciei. Acest lucru nu este uitat nici astăzi, inclusiv de societatea cehă! Dar acesta nu este singurul moment din istorie când România a ajutat Cehia. Să ne aducem aminte de tragica perioadă 1938-1939, când Cehoslovacia a fost împărțită. România a fost singurul vecin care a refuzat să ocupe vreun teritoriu cehoslovac. În 1944, când Regele Mihai a alăturat România coaliției Națiunilor Unite, armata regală română a fost a doua armată că mărime care a participat la eliberarea Cehoslovaciei. 60 000 de tineri militari români și-au pierdut viață sau au fost răniți pe teritoriul Cehoslovaciei, iar acest lucru arată ce mult ne leagă de România.

Distribuie articolul

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

sixteen + 3 =

Edițiile Sinteza
x
Aboneaza-te